Universitatea de Vest din Timişoara ţentrul de Studii de Istorie şi Arheologie „ţonstantin DaicoviciuΤ BIBLIOTHECA HISTORICA ET ARCHAEOLOGICA UNIVERSITATIS TIMISIENSIS XV (2013) Timişoara 2016 BIBLIOTHECA HISTORICA ET ARCHAEOLOGICA UNIVERSITATIS TIMISIENSIS XV Editura Universităţii de Vest Redactor responsabil Prof. univ. emerit Doina Benea ţolegiu ştiinţific Acad. Prof. univ. Dumitru Protase Acad. Prof. univ. Mihai Ţărbulescu Universitatea Ţabeş-Bolyai, Cluj-Napoca Prof. univ. dr. Nelu Zugravu Universitatea Al. I. ţuza, Iaşi Conf. univ. dr. Radu Ardevan, Universitatea Ţabeş-Bolyai, Cluj-Napoca Secretar de redacţie Lect. univ. dr. Atalia Oniţiu Universitatea de Vest din Timişoara ţentrul de Studii de Istorie şi Arheologie Σţonstantin DaicoviciuΤ Str. Ţogdăneştilor nr. 32, Timişoara BHAUT, XV (2013) © Responsabilitatea pentru conţinutul articolelor revine în exclusivitate autorilor acestora ISSN 1453-7419 CUVÂNT ÎNAINTE Unul din evenimentele culturale majore ale anul 2013 în Romania a fost împlinirea a 1700 de ani de la edictul de la Mediolanum, dat de împăratul ţonstantin cel Mare și Licinius de legalizare a cultului creștin. El a oferit cadrul de organizare a unor manifestări științifice de istorie, extrem de interesante sub aportul informației noi și diversificate în acest sens. În luna aprilie a anului 2013, la Universitatea de Vest, a fost organizat un simpozion dedicat acestui eveniment al anului, sub titlul „1700 de ani de la Edictul de la Mediolanum de legalizare a religiei creştine", care a reunit specialiști din cele două provincii romane de la Dunărea de Jos: Dacia şi Moesia Inferior (Dobrogea). Scopul propus a fost de a evidenția rezultatele cele mai importante, caracteristice mediului creștin timpuriu din secolul IV și nu numai: lăcașuri de cult, inscripții cu caracter creștin, monumente arheologice importante precum cele pictate din mediul dobrogean, alături de descoperiri izolate de piese care pot fi atribuite cultului creștin. Tematica propusă a adus în discuție multe aspecte inedite și chiar noi pentru analiza fenomenului spiritual propus. Reunirea lucrărilor a întârziat nepermis de mult, astfel încât din programul simpozionului propriu-zis au putut fi adunate în volumul de față cele care pot fi lecturate în continuare și care reflectă în buna măsură tematica propusă. În acest context trebuie avut în vedere fenomenul spiritual creștin care în secolul al III-lea a atras o mare masă de credincioși, îndeosebi prin modul de rezistență la abuzurile autorității statale față de această mișcare spirituală, oferind în principal credința într-o singură religie universală în Imperiu Roman, care s-a extins în toate mediile sociale, nu numai în cele aparținând claselor de jos ale societății. Această perioadă de câteva decenii marchează maturizarea noului cult creștin, organizarea sa riguroasă pe principiul organizării provinciale romane, pătrunderea masivă în rândul militarilor oferind acuratețea necesară a importanței sale. În încercarea de identificare a acestor elemente timpurii creștine se înscriu prezența unor semne de Cruce, sau a unor simboluri (precum pești etc.) executate pe anumite vase ceramice sau pe alte obiecte. Ele sunt urmate în spațiul bănățean de reutilizarea unor edificii în scop 5 cultic precum la Tibiscum, Gornea, etc. Aceste etape obligatorii pentru creștinismul daco-roman vor primi în secolul IV forme conturate de exprimare precum lăcașurile creștine descoperite la Drobeta de pildă sau acelea constatate în mai toate fortificațiile romane târzii din Dobrogea. Modul de trecere masivă la noua credință se observă cu deosebire în Dobrogea, prin schimbări observate în ritualul funerar al cultului morților, apariția unor morminte pictate ce ilustrează laolaltă elemente ale noii religii alături de elemente tradiționale romane. Complexitatea fenomenului creștin timpuriu în spațiul Dunării de Jos a fost impulsionat în principal de apropierea sa geografică de zona Orientului, care a determinat o pătrundere facilă în acest areal, cum spuneam în mai toate mediile sociale ale Imperiului. Secolele III-IV reprezintă pentru creștinismul timpuriu o perioadă extrem de alertă în formarea și acceptarea noii credințe religioase, în contextul marilor frământări politice, militare ale vremii. Marile culte oficiale romane vor intra, încetul cu încetul, întrun con de umbră, dar din cultele tradiționale antice vor avea câștig de cauză, încă pentru mult timp, acele culte și credințe tradiționale legate de fondul autohton al provinciilor (divinități ale pădurilor, ale izvoarelor), în general provenind din mediul rural, ceea ce va conferi creștinismului tot atâtea aspecte cultice interesante de acceptare a lor sub diferite forme. Timişoara, iulie 2016 Doina Benea Programul Simpozionului Naţional 1700 de ani de la Edictul de la Mediolanum de legalizare a religiei creştine 18-19 aprilie 2013 Universitatea de Vest din Timişoara AULA MAGNA - 18 aprilie 2013 9.00 - 9.45 Deschidere în plen Alocuţiuni susţinute de reprezentanţi ai organizatorilor 9.45 – 10.15 Acad. Dumitru Protase (Cluj-Napoca), Edictul de la Milano şi importanţa sa pentru creştinism 10.15 – 10.45 Prof. univ. Nicolae Gudea (Univ. Ţabeş-Bolyai, Cluj Napoca), Despre existenţa la români a conştiinţei unui creştinism latin de rit roman şi limba latină Pauză Secţiunea I: Spaţiul carpato danubiano-pontic în epoca romană târzie Moderator: Prof. univ. Nicolae Gudea Secretar: Drd. Adrian Cîntar Locaţie: AULA MAGNA 11.00 Dr. Mihail Zahariade (Institutul de Arheologie, Ţucureşti), Foedus sau dedictio în războiul romano-gotic din 332? Aspecte juridice şi numismatice ale evenimentului 11.20 Lect. univ. Atalia Oniţiu (Universitatea de Vest Timişoara), Consideraţii privind religia militarilor în epoca romană târzie 11.40 Dr. Viorica Rusu-Ţolindeţ (Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca), Evidenţe arheologice privind evoluţia oraşului greco-roman Histria în perioada creştină timpurie 7 12.00 Lect. univ. Mariana ţrînguş Ţalaci, Dr. ţătălin Ţalaci (Universitatea de Vest Timişoara, Muzeul Satului Ţănăţean), Consideraţii privind viaţa economică romană târzie în sud-vestul Daciei 12.20 Dr. Ovidiu Bozu, Flaviu Bozu (Muzeul Banatului Montan Reşiţa), Observaţii asupra valului roman de la Giarmata 12.40 Dr. Adrian Bejan (Universitatea de Vest Timişoara), Aşezarea de la Hodoni-Pustă. Consideraţii privind habitatul rural postroman din Banat Discuţii Pauza de masă Secţiunea II: Izvoare şi inscripţii noi, ori reinterpretări istorice privind creştinismul timpuriu la Dunărea de Jos Moderator: Dr. Gabriel ţrăciunescu Secretar: Dr. Oana Tutilă Locaţie: Sala 204 15.00 Drd. Cosmin Matei (CSIATim), Circulaţia monetară la Tibiscum în secolul al IV-lea 15.20 Dr. Adrian Ardeţ, Lucia ţarmen Ardeţ, Tie Negrei, Dr. Ana Hamat (MJERG ţaransebeş), Tibiscum. Mărturii arheologice din sec. IV 15.40 Lavinia Grumeza (Universitatea 1 Decembrie 1918, Alba- Iulia), Descoperirile funerare de sfârşit de secol II - început de secol V p. Chr. de la Giarmata (jud. Timiş) şi problema necropolelor sarmatice târzii din Banat Pauză 16.20 Lect. univ. Remus Feraru (Universitatea de Vest Timişoara), Biserică şi Stat în timpul lui Constantin cel Mare 16.40 ţonf. univ. Marius Grec (Universitatea Vasile Goldiş Arad), Religia geto-dacilor şi începuturile creştinismului la nordul Dunării de Jos 8 17.00 Dr. George Ţounegru, Adrian Ţolog (Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia), Morminte romane târzii în necropolele apulense Pauză Secţiunea IIIŐ Monumente şi lăcaşuri de cult cu caracter creştin în veacurile IV-V p. ţhr. la Dunărea de Jos Moderator: Dr. Vasile Moga Secretar: Dr. Victor Bunoiu Locaţie: Sala 204 17.40 Drd. Sergiu Zaharia (CSIATim), Cu privire la inventarul liturgic al unor biserici paleocreştine din Imperiul Roman (sec. IV-VI) 18.00 Dr. ţonstantin Ţăjenaru (Muzeul Naţional de Istorie şi Arheologie ţonstanţa), Basilica paleocreştină de la Ulmetum (rezultate preliminare ale cercetărilor din anii 2007/2011) 18.20 Dr. Nicolae Şerban (ţSIATim), Un posibil lăcaş de cult creştin de la Drobeta din secolul IV 18.40 Dr. Gabriel ţrăciunescu (Muzeul Regiunii Porţilor de Fier, Drobeta Turnu Severin), Lăcaşe de cult din Drobeta şi teritoriul său 19.00 Prof. Univ. Emerit Doina Ţenea, Lect. Dr. ţălin Timoc, Dr. Nicolae Şerban (Universitatea de Vest Timişoara, ţSIATim), Cu privire la mausoleul funerar din castrul de la Drobeta 19.20 Drd. Adrian ţîntar (Universitatea de Vest Timişoara), Propunere de reconstituire digitală 3D a basilicii din castrul de la Tibiscum 19.40 Ioana ţreţulescu, Lucian Mircea Mureşan (Universitatea Ţucureşti), Mormântul pictat la Dunărea de Jos. Identitate şi Simbol CINA 9 19 aprilie 2013 Secţiunea IVŐ Artefacte arheologice cu caracter creştin Moderator: Dr. Viorica Rusu-Ţolindeţ Secretar: Drd. Cosmin Matei Locaţie: Sala 204 9.00 Dr. Oana Tutilă (Muzeul ţivilizaţiei Dacice şi Romane, Deva), Tezaurele de sculpturi, inventare de temple consecinţe ale supremaţiei creştinismului 9.20 Lect. univ. Simona Regep (Universitatea de Vest Timişoara), Observaţii asupra categoriilor de ceramică romană cu însemne creştine 9.40 Lect. univ. ţălin Timoc (Universitatea de Vest Timişoara), Simboluri creştine pe obiecte de os şi corn în provinciile romane de la Dunărea de Jos 10.00 Dr. Victor Bunoiu (CSIATim), Descoperiri cu semnificaţii creştine din clădirea XIV a vicus-ului militar de la Tibiscum 10.20 Prof. Univ. Emerit Doina Benea (CSIATim), Între păgânism şi creştinism în sud-vestul Daciei în secolele III-IV 10.40 Conf. univ. Vasile Moga (Muzeul Unirii Alba Iulia), Trei cruci bizantine la Alba Iulia şi contextul istoric al descoperirii lor 11.00 Dr. Ana Hamat (Muzeul Regimentului de Graniţă ţaransebeş), Despre bijuterii, modă şi creştinism în Dacia 11.20 Dr. Vidu Marius Vasiloni (Şc. Gen. 3, Oţelul Roşu), Piese cu caracter creştin din necropolele de la Tomis 11.40 Dr. Florin Golban (CSIATim), De la Floralia la Florii 12.00 Concluzii. Închiderea lucrărilor 10 BHAUT XV, 2013, p. 51-105 DESPRE ŢIJUTERII, MOD ŞI ţREŞTINISM ÎN DACIA. PIETRELE GRAVATE ASOCIATE CU RELIGIA ţREŞTIN Ana- Cristina Hamat Cuvinte cheieŐ creştinism, Dacia, bijuterii, geme, camee. Key Words: Christianity, Dacia, jewellery, gems, cameos. Abstract: This article brings into question 27 gems and cameos, which were linked in time with the beginnings of Christianity in Roman Dacia. These engraved stones were discovered in several locations like Porolissum, Potaissa, Apulum, Micia, Tibiscum, Ad Aqua Herculi Sacras, Romula, Orlea and Lechinţa. The jewelry presents single symbols or combinations of symbols like Good Shepherd, dolphin, fish, anchor, fisherman, peacock, boat, lyre, lamb, cross, dove, and various inscriptions associated with Christianity as MNHMONEYE and Ego sum flagellum Iovis contra perversos Christianos. The dating of these items fits between the IIIrd- Vth century A.D. Although, at the time of publication this kind of jewels were linked with Christianity, we believe that not all of them were indeed worn or used by christians. Unfortunately, not all of the engraved stones have mentioned the context of discovery, so their assignment to the Christian Religion is mainly based on analogies from the Empire and the existence of Christian discoveries in the locations where these were found. Some of the jewels are imported, but others come from provincial workshops- possibly even from Dacia, where we know that the workshops in Romula produced engraved stones until the IVth century A.D. Despre creştinism1 şi bijuterii2 în Dacia, luate fiecare în parte, s-a mai scris. Din păcate însă, bijuteriile ocupă un loc secundar în  Muzeograf, Muzeul Ţanatului Montan Reşiţa; anahamat @yahoo.com. 51 Ana-Cristina Hamat ____________________________________________________________ publicaţiile pe tema creştinismului timpuriu românesc. În acest spaţiu o astfel de abordare a subiectului este încă la început, însă pentru restul Imperiului asocierea dintre cele două domenii de cercetare este de mult acceptată şi cercetată3, ca o modalitate de a depista manifestările creştine timpurii. În cadrul bijuteriilor, un loc aparte îl ocupă pietrele gravate, din rândul cărora provin cele mai multe exemple asociate cu răspândirea creştinismului în primele trei secole. În ceea ce priveşte provincia romană de la nord de Dunăre, considerăm că acest subiect- prin complexitate şi prin importanţa implicaţiilor sale, lasă loc încă la multe intrepretări. Prin urmare, prezentul articol aduce din nou în discuţie unele pietre gravate descoperite pe teritoriul provinciei Dacia, care pot fi puse în legătură cu adepţii religiei creştine. Aşa cum aminteam mai sus, în publicaţiile străine de specialitate bijuteriile sunt deja acceptate a fi unele dintre obiectele care pot dezvălui religia individului4, implicit o posibilă apartenenţă a acestuia la credinţa creştină. În România acest domeniu nu a fost atins decât tangenţial în trecut5 în cadrul unor sinteze legate fie de religia romană, fie de istoria creştinismului, ori la modul general al istoriei Daciei. În ultimul timp însă, aceste contribuţii s-au înmulţit, astfel piese publicate mai demult au fost aduse din nou în discuţie6, iar pe de altă parte au fost Amintimă lucr rileă luiă Aέă Barnea, N. Gudea, M, Rusu, Doina Benea, N. Zugravu (BARNEA 1979; GUDEA, GHIURCO 2002; GUDEA 2011; RUSU 1991; ZUGRAVU 1997; BENEA 1999). 2 Dintreălucr rileăînăcareăauăfostăpublicateăpietreăgravate,ăamintimăpeăceleăaleăluiăDέăTudor,ă Luciaă eposu- Marinescu, N. Vlassa, M. Gramatopol, R. Ardevan, S. Nemeti (TUDOR 1967;ă TUDτRă 197ί;ă TUDτRă 1978;ă EPτSU–DAVIDă 196ί;ă EPτSU-DAVID 1965; EPτSU-MARINESCU, LAKO 1973;VLASSA 1976; VLASSA 1981; GRAMATOPOL 2011; ARDEVAN 2008; NEMETI 2013). 3 Întreălucr rileăstr ineăcareăating acest subiect prin mai multe capitole, sauăchiarătrateaz ă peălargăsubiectulăpietrelorăgravateăcreştine,ăamintimălucr rileă lui C.F. Mawer, B. Migotti, G. Cravinho, J. Spier (MAWER 1995; MIGOTTI 1997; CRAVINHO, AMORAI-STARK 2011; SPIER 2013). 4 Amintim doarălucr rileăluiăreferitoareăstrictălaăbijuteriiăcreştineă(CτRBYăFIσσEYă1987;ă CRAVINHO, AMORAI-STARK 2011; SPIER 2013). 5 TERTULLIAN, Adversus Iudaeus, 7; ORIGEN, Comentariul la Evanghelia după Matei, 24, 9. 6 Acesta este cazul piesei descoperite la Apulum sau al celei aflate în Muzeul Bruckenthal careăauăfostăpublicateădeăc treăLuciaă eposu-Marinescuăşiăaduseădinănouăînădiscu ieădeăσέă Vlassa,ă Rέă Ardevană şiă Sέă σemetiă ( EPτSU- DAVIDă 1965;ă EPτSU-MARINESCU, LAKO 1973; VLASSA 1981; ARDEVAN 2008; NEMETI 2013). 1 52 Despre bijuterii, modă şi creştinism în Dacia ____________________________________________________________ făcute noi descoperiri arheologice. Cu toate acestea, problema creştinismului românesc nu este încă pe deplin lămurită. Situaţia aceasta se datorează în primul rând ambiguităţii izvoarelor istorice care privesc acest subiect, iar în acelaşi timp descoperirile arheologice rămân încă relativ puţine. La acestea se adaugă faptul că cele mai vechi artefacte nu pot fi datate restrâns, datorită lipsei contextului de descoperire. Prin urmare însăşi existenţa creştinilor pe teritoriul Daciei în primele trei secole este o ipoteză încă insuficient demonstrată şi în concluzie destul de contestată. Revenind la bijuterii, dorim să subliniem importanţa pe care o au acestea7 pentru studiul începutului religiei creştine şi mai ales a formelor ei de exprimare socială. Bogate în semnificaţii de natură religioasă8, cercetarea acestor artefacte a dus la apropierea dintre cele două domenii. În cadrul larg al studiului bijuteriilor în perioada primelor trei secole, cele care pot fi puse în legătură cu sfera religiei creştine sunt gemele, cameele şi inele. Acestea sunt decorate fie cu simboluri păgâne, preluate de către primii creştini şi asociate în aşa fel încât duc la apariţia unor noi simboluri, fie avem de-a face cu bijuterii care au simboluri clar păgâne9 şi care au fost creştinate, fie prin incizarea unei cruci sau unei inscripţii creştine, fie bijuteriile au fost lucrate în mod special pentru creştini. În cadrul acestui articol ne vom opri doar asupra gemelor şi cameelor care prin repertoriul decorului pot fi puse în legătură cu noua religie, includem aici şi pietrele care au rămas încă încastrate în inele sau medalioane. De la început am dori să atragem atenţia asupra a trei aspecte care necesită a fi clarificate. Primul se referă la distincţia dintre gemele gnostice, magice şi cele creştine. Deşi până Înă1997ăσέăZugravuăremarcaăimportan aăpietrelorădeăinelăcuăsimboluriăcreştine,ădatateăînă general în secolul al III-lea,ă pentruă demonstrareaă existen eiă creştinismuluiă românesc: Printre dovezile cele mai valoroase ale penetraţiei creştinismului în teritoriul norddunărean sunt pietrele de inel cu simboluri creştine (ZUGRAVU 1997, p. 179). 8 Tr s turaăbijuteriilorădeăaăoferiiăindiciiăasupraăreligieiăpersonaleăaăindividuluiăesteăpeălargă dezb tut ă înă literaturaă deă specialitate,ă amintimă aiciă peă Sέă Pilipović,ă Iέ Popovićă şiă Kέă Pinckernelleă(PILIPτVIĆă2ίί9;ăPτPτVIĆă2ίί3;ăPIσCKERσELLEă2ίί7)έ 9 Înă mareă parteă primiiă creştiniă auă reinterpretată simbolurileă p gâne,ă maiă alesă înă ceeaă ceă priveşteă gemeleă şiă inelele,ă acesteaă folosindă probabilă înă primulă rândă caă şiă semneă deă recunoaştereă(DAσIELτUă1998,ăpέă64)έ 7 53 Ana-Cristina Hamat ____________________________________________________________ în prezent au fost publicate peste 1000 de geme şi camee10, numărul celor care au fost puse până acum în legătură cu secta gnosticilor sau pur şi simplu cu magia, dar şi cu primii creştini, este sub 10%. Dintre acestea doar 27 au fost asociate de-a lungul timpului cu creştinismul11. Al doilea aspect îl reprezintă moda, deoarece atunci când se vorbeşte despre geme şi bijuterii trebuie să se ţină seama şi de această componentă esenţială a mentalităţii omului antic. Prin urmare a aborda acest subiect înseamnă de fapt a vorbi despre modă, religie şi mentalitate la nivelul unei provincii romane. Al treilea aspect se referă la existenţa adepţilor noii religii în Dacia şi printre aceştia a femeilor. Despre primii creştini în Imperiul Roman şi despre rolul important pe care îl au femeile pentru prozelitism vorbeşte Sf. Apostol Pavel12. Răspândirea foarte rapidă a noului cult în Imperiul Roman este atestată şi de către izvoarele literare latine, atât la nivelul Imperiului13 cât şi la nivel oarecum local al populaţiilor aflate în proximitatea Dunării14, deci în proximitatea Daciei. Expansiunea teritorială în principal, precum şi prefacerile interne prin care trece statul roman, aduc schimbări mari în plan religios. Încet, cultele tradiţionale au pierdut din importanţa deţinută până atunci în favoarea cultelor salvatoare şi a doctrinelor mântuirii15. Astfel de culte s-au adaptat destul de rapid la realităţile politice, sociale şi economice ale societăţii romane, dovedind TUDτRă 1967;ă TUDτRă 1978;ă GUDEAă 1989;ă EPτSU-MARINESCU, LAKO 1973; B LU ă 1971;ă B LU ă 1979;ă BτUσEGRU,ă CIτBAσU,ă τTA,ă AσGHELă 2ί11;ă ARDE ă 2ί12;ă BEσEA,ă ŞCHIτPUă 1974;ă B L CEAσUă 1999;ă B L CEAσUă 2ίί6;ă EPτSU–DAVIDă196ί;ă EPτSU-MARINESCU, LAKO 1973. 11 Consider mă c ă trebuieă f cut ă distinc iaă întreă gemeleă careăpotă fiă considerateă deă origineă gnostic ăşiăceleăcreştineέ 12 PAVEL, Corinteni, 1: 14. 13 τăm rturieăimportant ăînăacestăsensăsuntăscrisorileăluiăPliniusăcelăTân răpentruăîmp ratul Traian,ă înă careă autorulă cereă sfatulă împ ratuluiă înă privin aă r spândiriiă noiiă religii, men ionândăc ăaceast ăboal seăr spândeşteăf r ălimit ădeărang,ăvârst ăsauăsex; prin urmare el consider oportun ăsuspendareaăcercet rilorăpentruăa cere sfatul împ ratului- chestiunea înăcauz ăfiindădeosebitădeăimportant , mai ales pentru c ămult ălumeăseăafl ăînăprimejdiaădeă aăfiăacuzat ădeăacestăpericolăcareădejaăs-a extins, iar Pliniusăseăgândeaăc ăseăvaăextinde la persoaneă deă toateă vârsteleă şiă rangurileă şiă chiară laă ambele sexe; Plinius credeă c aceast ă supersti ieăcontagioas ănuăesteălimitat ănumaiălaăoraşeăciăs-aăr spândităcaăoămolim ălaăsateă şiăzoneleădinăîmprejurimi. (PLIσIUSăCELăTÂσ R,ăEpistulae, X, 96). 14 TERTULLIAN, Adversus Iudaeus, 7; ORIGEN, Comentariul la Evanghelia după Matei, 24, 9. 15 ZUGRAVU 1997, p. 41. 10 54 Despre bijuterii, modă şi creştinism în Dacia ____________________________________________________________ pragmatism prin păstrarea unor practici magico-religioase şi a credinţelor populare adânc înrădăcinate în mentalul omului simplu, precum şi prin folosirea acestora pentru a se reinventa. Supravieţuirea unor astfel de practici în cadrul Imperiului în epoca târzie şi până în timpul Evului Mediu timpuriu, implicit folosirea lor în cadrul creştinismului primitiv este atestată de o serie de izvoare târzii. Astfel Sf. Bonifaciu (680-750) se arăta scandalizat printre altele de faptul că la Roma femeile purtau pe braţe în timpul unor sărbători amulete şi panglici considerate magice16. Desigur că această mărturie este destul de târzie, însă credem că este folositoare pentru a ilustra faptul că unele practici păgâne au supravieţuit cu ajutorul modei şi al mentalităţii, modelând creştinismul în primele lui secole de viaţă17. Printre noii creştinaţi se află în mod sigur şi multe femei, o parte dintre acestea de condiţie bună18. Este posibil ca cel puţin unele dintre adepte să ţină cont de perceptele19 ornamenta uxoria20, în 16 ZUGRAVU 1997, p. 41. Simbiozaă dintreă creștinismă șiă p gânismă esteă vizibil ă maiă alesă înă cazulă gemeloră magiceă din secolul al III-lea;ăp gânismulăîmprumut ăcuvinteăsauăimaginiăasociateăcuăcreștinii,ăfieă creștiniiăfolosescăanumiteăgemeăsauăcameeăp gâneăpeăcareămaiăapoiăleăcreștineaz ă(SPIERă 2013, p. 81). 18 Subscriemălaăafirma iaăluiăσέăZugravuăc ăstatutulăsocialăalăprimilorăcreştiniăesteăgreuădeă aproximat,ă îns ă realitateaă arheologic ă confirm ă c ă oă parteă aă acestor bijuterii sunt lucrate dină materialeă scumpeă (aur,ă argintă şiă pietreă pre ioaseă şiă semipre ioase),ă prină urmareă nuă credemătotuşiăc ăastfelădeăbijuteriiăputeauăfiăcump rateădeăoricine;ădeăasememeneaăτrigenă men ioneaz ăc ăprintreănoiiăcreştiniăseăafl ăşiăoameniădestulădeăînst ri iă(ZUGRAVUă1997,ă p. 187; ORIGEN, Filocalia, XVIII, 19-20). 19 Ornamenta uxoria face parteă dinătradi iileăromaneă careă atingeau atâtă sferaă personal ă aă individuluiăcâtăşiărela iaăacestuiaăcuăsocietateaăşiămodulăînăcareăacestaăeraăperceputădeăc treă societate; conform ornamenta uxoria,ă so ia- matroanaă esteă imagineaă familieiă saleă şiă aă loculuiăpeăcareăaceastaăîlăocup ăînăsocietate;ăconsider măc ăuneleăfemeiădeăcondi ieăbun ăară fiă putută p straă acesteă tradi iiă şiă conformă loră ară fiă putută p stra o parte din bijuterii ca o dovad ă aă statutuluiă peă careă îlă ocup ă înă societateă - acesta fiind un mod de a-şiă protejaă familiaă înă epocaă persecu iiloră deoareceă lipsaă bijuteriiloră ară fiă putută stârniă b nuieli,ă prină urmareăauă fostă p strateă sauă cump rateă bijuteriiă careă s ărespecteă şiă condi iileănoiiăreligiiăaă posesoareiέă Aceast ă situa ieă esteă vizibil ă în opera lui Tertullian; acesta,ă deşiă esteă ună adversar al bijuteriilor- considerândă c ă acesteaă suntă marcaă uneiă societ iă decadenteă şiă iubitoare de idoli, admite folosirea acestora în virtutea vel divitiarum, vel natalium, vel retro dignitatum ratio,ă prină urmareă esteă conştientă deă faptulă c ă schimb rileă bruşteă înă imagine pot da de gol pe posesoare şiă peă familiaă acesteiaă (TERTULLIAN, De cultu feminarum, 2, 9: 4). 20 KUNST 2005. 17 55 Ana-Cristina Hamat ____________________________________________________________ pofida faptului că Sf. Pavel specifică clar faptul că bijuteriile sunt interzise21. În legătură cu acest subiect, literatura creştină a primelor secole este oarecum divizată. Tertullian milita în general contra bijuteriilor, a gemelor şi pietrelor preţioase22. Pe de altă parte Clement din Alexandria accepta folosirea acestora în anumite condiţii23. Mentalitatea primilor creştini este prin urmare, mult tributară mentalităţii păgâne, pentru aceştea bijuteriile sunt reprezentantele decadenţei societăţii în care trăiau24. Pe de altă parte şi pentru ei imaginea în faţa societăţii contează, implicit faptul că trebuiau să se integreze în aceasta prin portul bijuteriilor. Acesta îi putea salva uneori de la moarte, bijuteriile puteau masca uneori adevărata religie a purtătorului. Astfel, perceptele religioase destinate neamurilor au fost repede adaptate în aşa fel încât diferenţierea faţă de păgânism era în primul rând una moralăspirituală25 şi nu neapărat una fizică. Adaptarea perceptelor Sf. Pavel la realităţile romane s-a petrecut probabil odată cu răspândirea creştinismului, probabil chiar cu secolul al II-lea. Această schimbare de situaţie faţă de primul secol este atestată şi de către Clement din Alexandria, care în lucrarea sa Pedagogul acceptă folosirea inelelor ca şi sigilii, şi probabil ca simboluri de recunoaştere şi recomandă chiar anumite imagini pentru a fi folosite26. Acestă informaţie consfinţeşte o stare de fapt. Pe de o parte creştinismul fiind religie ilicită- creştinii erau nevoiţi să se ascundă, iar pe de altă parte este atestată convieţuirea cu păgânismul în sensul cel puţin al unei minime influenţări reciproce. Prin urmare acestea au fost PAVEL, Epistola către Timotei, II: 9- 10. TERTULLIAN, De cultu feminarum, I, 6. 23 CLEMENT DIN ALEXANDRIA, Pedagogul, III, 59.2 24 Izvoare literare datate în perioada secolelor I-II,ăcumăsuntăopereleăluiăPliniusăcelăB trân,ă Iuvenal sau Dio Cassius, scotă înă eviden ă acestă faptă (IUVEσAL,ă Despre femei, 6; DIO CASSIUS, Istoria Romană, 19, 64; PLINIUS, Naturalis Historia, 33, 66 ). 25 Creştinii locuiesc în oraşe greceşti şi barbare cum le-a venit soarta fiecăruia; urmează obiceiurile băştinaşilor şi în îmbrăcăminte şi în hrană şi în celălalt fel de viaţă, dar arată o vieţuire minunată şi recunoscută de toţi ca nemaivăzută. Locuiesc în ţările în care s-au născut, dar ca străinii, iau parte la toate ca cetăţeni, dar pe toate le rabdă ca străini...(Epistola către Diognet, V, 4-5). 26 Pecetea de pe inelele voastre să fie un porumbel sau un peşte sau o corabie împinsă de vânt favorabil sau o liră muzicală[...] sau o ancoră nautică[...] dacă inelul are gravat un pescar, să ne aducă aminte de apostol şi de copiii sieşi din apă ( CLEMENT DIN ALEXANDRIA, Pedagogul, III, 59.2). 21 22 56 Despre bijuterii, modă şi creştinism în Dacia ____________________________________________________________ primele roluri jucate de bijuterii în cadrul religiei creştine - semne de recunoaştere şi sigilii personale. La acestea se adaugă rapid şi un rol de protecţie, însă nu în sensul de amulete, multe dintre bijuteriile păgâne fiind creştinate tocmai pentru faptul că ele trebuiau purtate pentru a-şi apăra posesorul de persecuţii. Astfel o serie de reprezentări vizuale păgâne au primit semnificaţii noi deosebite şi care într-o primă fază serveau ca şi semn de recunoaştere, sigilii, integrând pe purtătoare în societatea romană şi oferindu-i o minimă protecţie în faţa persecuţiilor, iar mai apoi au fost folosite probabil şi ca talismane. Printre simbolurile folosite de către primii creştini remarcăm: porumbelul, ramura de măslin sau de palmier, păunul, imaginea Bunului Păstor, delfinul, peştele, corabia, ancora, pescarul, lira, plugul, catargul, vexilla, trofee, ciorchinele de strugure. Alături de acestea se află crucea. Simbolurile recomandate de Clement sunt simboluri păgâne folosite deja în epocă, fiind alese pentru neutralitatea şi ambiguitatea lor27 şi probabil pentru faptul că erau relativ comune ca şi răspândire, neatrăgând atenţia asupra posesorului. Din această cauză o bijuterie care poartă un singur simbol vizual este foarte greu de atribuit creştinilor. În cazul asocierii mai multor simboluri, alături de care poate fi incizată şi o inscripţie atribuită acestei religii, poate înclina balanţa atribuirii bijuteriei în favoarea creştinismului. În 1995 C. F. Mawer presupunea că atribuirea sigură a folosirii unei bijuterii de către creştini nu poate fi făcută decât după recunoaşterea religiei creştine28. Astăzi, o serie de bijuterii cu această apartenenţă religioasă au fost datate în secolul al III-lea, chiar în prima lui jumătate, de mai mulţi cercetători între care amintim pe Graça ţravinho şi Shua Amorai-Stark şi recent de către J. Spier29. 1. DESCRIERE Descrierea gemelor trebuie să cuprindă date amănunţite asupra materialului din care acestea sunt confecţionate, asupra formei, a stilului de gravare, a iconografiei şi a inscripţiei- dacă este cazul. 27 MAWER 1995, p. 66. MAWER 1995, p. 66. 29 CRAVINHO, AMORAI-STARK 2011; SPIER 2013. 28 57 Ana-Cristina Hamat ____________________________________________________________ În perioada secolului al III–lea asistăm la declinul artei gliptice, vizibil prin tratarea sumară-schematică, proasta finisare şi micşorarea numărului portretelor, deşi se folosesc în continuare materiale şi forme tradiţionale. Cele mai multe geme datate în perioada secolului al III-lea şi considerate creştine- folosite de către creştini, sunt caracterizate de schematism, cu o preferinţă pentru reprezentări simbolice30, sau doar cu inscripţie31. Inscripţia este de multe ori reprezentată în pozitiv, ca dovadă că meşteşugul realizării de geme şi camee a început să decadă în această perioadă. J Spier presupune că revigorarea acestei arte în timpul dinastiei constantiniene se datorează politicii de protecţie a casei imperiale pentru cei care practicau astfel de arte specializate32- sub această denumire prezentă în edictul din august 33733, se pot afla şi cei care realizează geme34. Cele 27 de pietre gravate se împart în funcţie de decor în: geme cu reprezentarea Ţunului Păstor; geme cu reprezentarea peştelui; geme cu reprezentarea delfinului; geme cu reprezentarea pescarului; geme cu reprezentarea păunului; gemă cu reprezentarea unui portret; geme cu reprezentarea corabiei; gemă cu reprezentarea unei lire; geme cu inscripţie. 1.1. Geme cu reprezentarea Ţunului Păstor Bunul Păstor - simbol pastoral păgân - la bază căruia stă atât Hermes35 cât şi Orfeu kriophoros36 este un simbol preluat din antichitatea păgână37. În gliptica romană, păstorul este redat în aşa numitele scene bucolice, prezente atât pe materialul gliptic cât şi în pictură, sculptură sau în alte domenii ale artelor minore, datorită faptului că astfel de scene îi relaxau pe privitorii păgâni. Dintre exemplele prezente în arta antichităţii clasice amintim frescele de pe Ceaămaiăvecheăreprezentareăsimbolic ăesteăpeşteleέ SPIER 2013, p. 15. 32 SPIER 2013, p. 19 33 CODEX THEODOSIANUS, De excusationibus artificum, XIII, 4.2. 34 SPIER 2013, p. 19. 35 SPIER 2013, p. 19. 36 MAWER 1995, p. 76. 37 Atâtăpeămonumenteleăp gâneăcâtăşiăpeămonumenteleăcreştine,ătipulăiconograficănuădifer έă Elăesteăprezentatăcaăunătân răimberb,ăîmbr catăîntr-o tunic ăscurt ,ăuneoriăcuăoămic ămanta,ă al turiădeăoileăsale,ăiar câteodat ăareăal turiăşiăunăcâineă(ăMARTIGσYă1865,ăsv. Pasteur (le bon), p. 513- 516). 30 31 58 Despre bijuterii, modă şi creştinism în Dacia ____________________________________________________________ Palatin sau cele de la vila Farnessina, datate în primul secol după Christos38, sau prezenţa acestui simbol în arta funerară- ca o ilustrare ideală a vieţii de dincolo. Ca simbol creştin, Ţunul Păstor îşi are rădăcinile în scrierile Vechiului Testament39, însă adevărata recunoaştere a locului important deţinut în simbolistica creştină o reprezintă prezenţa acestuia în Noul Testament40, unde se află cele mai cunoscute menţionări ale Ţunului Păstor. Astfel, mulţimile venite să-l asculte sunt asemuite de Isus cu o turmă de oi fără păstor41, apostolii sunt comparaţi cu oile trimise în faţa lupului42, însuşi Isus este asemănat cu acesta43. În concluzie, simbolului i-a fost atribuită de către primii creştini o valenţa salvatoare, el fiind reprezentarea vizuală a lui Isus pe pământ. Prin urmare, această temă este una dintre preferatele artei creştine timpurii. Pentru „noii creştiniΤ, pe lângă simbolistica clară religioasă ea mai comportă şi o reprezentare vizuală a legăturii cu trecutul- fiind o temă de reminescenţă agrară44 şi în acelaşi timp cu viitorul- un zeu cu faţă umană care călăuzeşte turma Ţisericii. Ea este atestată în catacombele creştine, unde a fost datată la sfârşitul secolului al IIlea45, sau pe pereţii baptisteriului de la Dura Europos la mijlocul sec. III46 şi chiar ca decor pentru discul opaiţelor la începutul secolului al III-lea47. În următoarele două secole ea va fi din ce în ce mai des folosită sub influenţa vestică, a Romei în principal, pentru a decora sarcofage, a realiza statuete, sau chiar în artele minore48. Datorită ariei de difuzare, putem concluziona că aceasta este foarte popularăfiind răspândită din Gallia până în Africa, pictată, incizată sau 38 GRABAR 1961, p. 35- 36. “C ciăaşaăziceăDomnulăDumnezeu:ăIat ăeuăînsumiăvoiăpurtaădeăgrij ădeăoileămeleăşiăleăvoiă cerceta”ă(IEZECHIELă34:ă11)έ 40 IOAN 10: 1- 18; LUCA 15: 3- 7. 41 MATEI 9: 36. 42 MATEI 10: 16. 43 IOAN 10: 14. 44 Vechiiă evreiă erauă înă generală ună poporă deă p stori,ă fiindă foarteă ataşa iă deă tradi iaăagrar ;ă dinăacestăcicluămaiăfaceăparteăşiăpildaăsem n toruluiă(MATEIă13:ă3-8). 45 MARTIGNY 1865, sv. Pasteur (le bon), p. 513- 516. 46 SPIER 2013, p. 53. 47 SPIER 2013, p. 53. 48 SPIER 2013, p. 53. 39 59 Ana-Cristina Hamat ____________________________________________________________ sculptată pe diferite obiecte (de la monumente funerare până la obiecte de uz comun) şi fiind comună atât păgânismului, cât şi cultului mozaic şi creştinilor49. ţa şi simbol creştin, reprezentarea vizuală a lui Isus50 pe pietre gravate, este datată de către C. F. Mawer abia după recunoaşterea creştinismului51, iar de către J. Spier cu un secol mai devreme52. Scenele bucolice53 însă- din care fac parte şi păstorii, sunt cunoscute pe geme încă din perioada clasică54, acesta fiind unul dintre simbolurile refolosite de către creştini. Dacă în primele două secole folosirea acestui simbol nu poate fi atribuită cu certitudine creştinilor, lucrurile se schimbă începând cu secolul următor. Pe gemele considerate creştine, începând cu secolul al IIIlea, imaginea Ţunului Păstor are anumite caracteristici care îl diferenţiază de tipul păgân55. Această temă, care cunoaște o mare răspândire în secolul al III-lea şi al IV-lea, va fi apoi tot mai puţin folosită56, fiind astfel caracteristică creştinismului timpuriu. În cazul gemelor descoperite în Dacia, patru la număr57, imaginea Bunului Păstor este asociată cu imaginea mielului58, a pomului vieţii, a porumbelului, cu povestea lui Iona, ancora şi peştele. Toate patru piesele au o execuţie mulţumitoare, finisarea este mai puţin bună, prin urmare este posibil ca aceste geme să nu fie lucrate pe teritoriul provinciei. Pentru gema de la Potaissa în mod sigur, dar şi pentru gema cu nr. de catalog 2, locul de provenienţă ar putea fi un atelier din estul Imperiului59, datorită asocierii cu 49 SPIER 2013, p. 53. Identificareaăp storuluiăcuăIsusăesteăfoarteătimpurieăînăizvoare,ăeaăapareălaăTertullianăsau înă inscrip iaă luiă Aberciusă (TERTULLIAσ,ă De pudicitia 71, 4- 10; Greek text - SEG 30.1479). 51 În Britannia astfel de geme sunt datate în secolul al IV-lea ( MAWER 1995, p. 76, DG1). 52 SPIER 2013, p. 53. 53 HAMAT 2010, p. 234. 54 SPIER 2013, p. 54. 55 SPIER 2013, p. 60. 56 SPIER 2013, p. 62. 57 Nr. cat. 1,2, 3, 4. 58 Mielulăesteăînăacelaşiătimpăsimbolulăsacrificiuluiăşiăalăsalv riiăînăreligiaăcreştin ,ăfiindăo alt ăreprezentareăaă luiăIsus:ă A doua zi a văzut Ioan pe Iisus venind către el şi a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii (IOAN 1: 29). 59 τă analogieă prezent ă înă lucrareaă luiă Jέă Spieră şiă aflat ă înă prezentă într- un muzeu din America provine din ateliere estice (SPIER 2013, p. 70). 50 60 Despre bijuterii, modă şi creştinism în Dacia ____________________________________________________________ povestea lui Iona precum şi datorită abordării decorului pe planuri multiple. La gema cu numărul de catalog 2 remarcăm asocierea mielului cu crucea, ambele simbol al supliciului şi al salvării, o astfel de asociere se regăseşte şi pe o analogie perfectă - o gemă aflată în prezent în într-un muzeu din Baltimore60. 1.2. Geme cu reprezentarea peştelui Peştele este probabil cel mai vechi şi cel mai folosit simbol creştin. Alături de peştele simplu, redat ca atare în câmpul decorului, se foloseşte inclusiv imaginea delfinului. Delfinul61 – însoţitor al morţilor, purtător al acestora spre lumea de dincolo62, simbol al lui Venus Funeraria şi al agilităţii63, a devenit în arta creştină o imagine- simbol pentru Isus Hristos64. Reprezentat singur sau asociat uneori cu o ancoră, delfinul este adoptat ca şi semn de recunoaştere de către primii creştini65. Imaginea simbolică a delfinului pe ancoră este în realitate mult mai veche, fiind probabil inspirată în gliptica romană de către reversul monedelor imperiale66. În Dacia delfinul apare reprezentat pe şase geme67, în patru cazuri este reprezentat singur, iar în alte două cazuri împreună cu alte simboluri creştine. Pe o gemă aflată în colecţia MJIAZ68, delfinul este asociat cu ancora, fiind posibilă atribuirea gemei unui creştin. Reprezentarea sa împreună cu păunul care poartă ramură de palmier în cioc a fost considerată creştină de către N. Gudea, I. Ghiurco, Doina Benea69, datorită asocierii de simboluri. Alături de delfin, peştele70 - singur, în pereche, sau asociat 60 SPIER 2013, p. 69. DACL, sv. Symbolisme, col. 1779- 1791; BENEA 1999, p. 72. 62 B JEσARUă2ίί2-2003, p. 220. 63 MARTIGNY 1865, sv. Dauphin, p. 201- 203. 64 Exist ă chiară ideeaă c ă delfinulăpeă ancor ă îlăreprezint ă figurată peăIsusă celăr stignit;ă dup ă alteă p reriă ancoraă esteă simbolulă luiă Isus,ă înă timpă ceă delfinulă îlă simbolizeaz ă peă creştină (MARTIGNY 1865, sv. Dauphin, p. 201- 203; BENEA 1999, p. 71). 65 MARTIGNY 1865, sv. Dauphin, p. 202; SPIER 2013, p. 62. 66 Delfinulăînf șuratăpeăancor ăapareăpeăreversulăunorămonedeăemiseăînătimpulăluiăAugustusă (SAWAYAă2ίί2)ăşiăalădinastieiăFlavilor,ăînăspecialăînătimpulăluiăTitusă(RICăII,ă26,ă27)ăşiă Domitian (RIC II, 4, 14, 20, 28). 67 Nr. cat. 6, 9, 10, 21, 24, 27. 68 Nr. cat. 9. 69 BENEA 1999, p. 204; GUDEA, GHIURCO 2002, p. 172. 70 CLEMENT DIN ALEXANDRIA, Pedagogul, III, 59. 2; TERTULLIAN, De Baptismo, 1-3; DANIELOU 1998, p. 41- 55. 61 61 Ana-Cristina Hamat ____________________________________________________________ cu alte simboluri creştine se regăseşte pe 8 geme71. Legătura dintre peşte şi credinciosul spălat de apa botezului este binecunoscută, atât datorită literaturi patristice72 cât şi numeroaselor scene pictate în interiorul catacombelor de la Roma73. Prin extensie, peştele este un alter ego al creştinului care se îmbăiază în apa vie74 şi în acelaşi timp al lui Isus75. Datorită simbolisticii complexe, este probabil cel mai uzitat simbol în creştinismul timpuriu76. El apare fie în prim plan, fie ca şi element de decor pe monumente funerare, atât în frescele din catacombele creştine şi în morminte, precum şi incizat pe pietre de inel77 sau pe diferite obiecte de uz comun (ceramică). Scena pescuitului apare de mai multe ori în Noul Testament78, fiecare dintre aceste menţionări are o semnificaţie ascunsă, preluată în creştinismul primitiv. Prin urmare, în Evanghelia după Matei, Isus asociază vizual împărăţia cerurilor - viaţa veşnică cu un năvod aruncat în mare 79 şi în care se adună tot felul de peşti - simbol al creştinismului care apropia oameni de factură diferită şi care vor fi apoi triaţi în buni sau răi - judecata viitoare. Şi în catacombele Sf. Callixtus din Roma apar imagini ale miracolului înmulţirii peştelui şi a pâinilor. Pe pietrele gravate, peştele apare la modul general, reprezentat singur sau în pereche, dar şi la modul particular delfinul sau mai rar – ketos, un monstru marin asociat cu Iona. Atât peştele cît şi delfinul intră în asociere simplă cu ancora sau tridentul80, sau cu diferite alte scene complexe cum este Bunul Păstor 71 Nr. cat. 2, 3, 7, 8,19, 23, 25, 26. Dar noi, mici peştişori, ne naştem în apa botezului (TERTULLIAN, De Baptismo, I, 3). 73 DANIELOU 1998, p. 47. 74 Simbolisticaă apeiă viiă esteă bogat ,ă Ioană ă pomeneşteă despreă apaă vieă prină cuvinteleă Mântuitoruluiăînăfa aătemerilorăfemeiiăsamaritenceă Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da eu niciodată nu-i va fi sete ( IOAN 4: 14). 75 Litereleă careă formeaz ă cuvântulă grecescă peşteă suntă v zuteă deă primiiă creştiniă caă şiă ună acrostih pentru Ιη οũμ Χλι όμ Θεοũ Υέομ Σω άλ, în traducere Isus Christos fiul lui Dumnezeu Salvatorul (MARTIGNY 1865, sv. Poisson, p. 544). 76 MARTIGNY 1865, sv. Poisson, p. 544. 77 Peăpietreleădeăinel,ăpeşteleăaveaărolulădeăaăfiăunăcodăvizualădeărecunoaştere,ăfaptăamintită de Clement din Alexandria (CLEMENT DIN ALEXANDRIA, Pedagogul, III, 59.2). 78 Deăpeşteăseăleag ăşiămiracolulăcelorăcinciăpâiniăşiădoiăpeştiă(MATEIă14:ă15- 21). 79 MATEI 13: 47. 80 SPIER 2013, p. 49. 72 62 Despre bijuterii, modă şi creştinism în Dacia ____________________________________________________________ sau Iona81. În Dacia peştele este reprezentat singur, aşa cum este cazul pe gemele de la Micia82 şi pe inelul de la Gârla Mare83, fie asociat cu tridentul84, sau în pereche, aşa cum este cazul pe gemele descoperite la Romula, Orlea, o alta cu provenienţa de pe teritoriul Transilvaniei85, sau la două geme cu loc de descoperire necunoscut86. În cazul gemei cu loc de provenienţă Orlea, peştele este asociat cu ancora cruciformă, împreună formând o imagine simbolică asociată cu primii creştini87. Imaginea formată din cele două simboluri este atestată în apropierea Daciei pe o piesă descoperită într-un mormânt creştin de la Durostorum şi datat la începutul secolului al IV-lea88. Interesantă este şi asocierea dintre peşte şi trident, menţionăm că în arta păgână delfinul este reprezentat alături de trident ca şi element de decor pe monumentele funerare89, acesta fiind un simbol funerar păgân90, sau pe reversul monedelor91. Prin urmare credem că şi în acest caz poate fi vorba despre o piesă care are legătură cu creştinismul. 1.3. Gemă cu reprezentarea pescarului Pescarul92 este prezent în simbologia creştină93 fiind de multe ori asociat cu tema lui Isus Christos 94. Acest simbol este în strânsă legătură cu simbolistica apei vii şi a peştelui. La origine şi acesta este împrumutat, inspiraţia modelului pe gemele creştine poate fi Eros Gemeleă gravateă cuă imaginiă simbolice,ă deă inspira ieă dină Vechiulă Testament,ă provină dină ateliereăesticeăşiăsuntădatateălaăsfέăsecέăalăIII-leaăşiăpeăparcursulăceluiăurm toră(SPIER 2013, p. 70). 82 Nr. cat. 23. 83 Nr. cat. 26. 84 Nr. cat. 2, 25. 85 Nr. cat. 3. 86 Nr. cat. 7, 8, 19. 87 Acestă simbolă esteă unulă adoptată deă c treă creştini,ă elă fiindă folosită înă mareă m sur ă şiă deă c treăp gâniă(SPIERă2ί13,ăpέă46)έ 88 ATANASOV 2007. 89 În Dacia un asemenea coronament de altar funerar a fost descoperit la Apulum (ZUGRAVU 1997, p. 181). 90 B RBULESCUă1984,ăpέă193έ 91 PeăreversulămonedelorăluiăAugustusăemiseădeăc treăoraşulăBerytusădinăFeniciaăînăanulă14ă (SAWAYA 2002; RPC 4536- 4537). 92 CLEMENT DIN ALEXANDRIA, Pedagogul, III, 59.2. 93 MARTIGNY 1865, sv. Pêcheur, p. 518- 519. 94 MARTIGNY 1865, sv. Poisson, p. 547. 81 63 Ana-Cristina Hamat ____________________________________________________________ care pescuieşte95. Tradiţia pescarului se găseşte şi în mozaism, el fiind menţionat prin asociere în Vechiul Testament la Ezechel: „Peşte va fi foarte mult[...]unde va intra acesta, toate vor trăi acolo. Lângă el vor sta pescari de la En-Gaddi până la En-Eglaim şi îşi vor arunca mrejeleΤ96. Pescari sunt cei care pescuiesc peştii aflaţi în apa vie. Prin urmare, în Noul Testament Isus însuşi răspunde temerilor lui Petru cu următoarea frază: „veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameniΤ97. Aceeaşi imagine- a lui Isus pescar, o semnalează Evanghelia după Luca98. Afirmaţia de mai jos stă la baza folosirii inelului cu imaginea pescarului de către Papă, inel atestat cel mai devreme în secolul al XIII-lea. J. Spier afirma însă că acest simbol nu a fost folosit de către creştini în primele secole99. O singură gemă se încadrează aici, ea are loc de descoperire necunoscut 100 şi reprezintă un pescar cu plasa pe umeri. Execuţia şi finisarea este neglijentă iar piesă pare făcută la repezeală, probabil într-un atelier provincial. 1.4. Geme cu reprezentarea păunului Păunul101 este un vechi simbol solar102, semnificând renaşterea103. El este menţionat de izvoarele antice104, fiind comun atât în arta păgână cât şi în cea creştină105. În lumea păgână aceste păsări sunt asociate cu cultul lui Dionysos, sau cu Hera–Iunona şi semnifică imortalitatea, viaţa lungă şi dragostea106. Această pasăre apare şi pe reversul unor monede de secolele I-III, care au pe avers imaginea unor împărătese107. Datorită simbolisticii bogate, apar deseori ca şi parte a decorului mormintelor în antichitatea păgână 108. 95 MAWER 1995, p. 77. IEZECHIEL 47: 8-10. 97 MATEI 4:18- 19. 98 LUCA 5: 4. 99 SPIER 2013, p. 15. 100 Nr. cat. 1. 101 DACL, sv. Paon, col. 1075- 1081; ZUGRAVU 1997, p. 177; BENEA 1999, p. 72. 102 KτRAĆă2ίί7,ăpέă16ί 103 MARTIGNY 1865, sv. Paon, p. 500- 501. 104 PLINIUS, Naturalis Historia, 1, 22. 105 KτRAĆă2ίί7,ăpέă168έ 106 KτRAĆă2ίί7,ăpέă169έ 107 AσDELKτVIĆă2ί11,ăpέă232έ 108 La Viminacium, Durostorum, Sopianae, Nicaia,ă Beška,ă Sofia,ă Thesalonicaă (KτRAĆă 2007, p. 168- 169;ă DIMITRτVă 1961;ă GERKEă 1952;ă FIRATLYă 1974;ă ĐURICă 1985;ă VALEVA 1981; PELEKANIDIS 1963). 96 64 Despre bijuterii, modă şi creştinism în Dacia ____________________________________________________________ Literatura patristică vedea în el un simbol al imortalităţii109, fiind asociat în frescele din catacombe sau în cele din mormintele creştine110 cu imaginea Ţunului Păstor, arca lui Noe, povestea lui Iona, învierea lui Lazăr111 sau cu cantharosul. Pe geme păunul apare reprezentat în pereche sau singur, asociat cu peştele, delfinul şi crucea. În Dacia au fost descoperite două piese care pot fi puse în legătură cu creştinismul. Prima dintre ele este o piesă târzie112 - nr. cat. 12, care poartă reprezentarea a doi păuni afrontaţi ce ţin cu ciocurile o cruce latină. Asocierea cu crucea latină o situează relativ târziu ca şi datare, iar ca şi execuţie probabil în afara spaţiului românesc. A doua piesă, descoperită la Ad Aqua Herculi Sacras ad Mediam113 şi aflată în prezent la Viena, etalează asocierea cu delfinul şi ramura de palmier; folosirea a trei astfel de simboluri o poate situa în categoria pieselor creştine. 1.5. Gemă cu reprezentarea unei corăbii Corabia114 reprezenta un semn de recunoaştere între credincioşi115, fiind un simbol al Bisericii116; această asociere este folosită de către scriitorii secolului al III-lea, simbolul în sine fiind probabil preluat din lumea greacă117 dar şi din tradiţia mozaică. El este menţionat atât în Vechiul Testament118 cât şi în Noul Testament119. ţorabia este o veche imagine simbolică a nemuririi pe 109 SF. AUGUSTIN, De civita Dei, I, XXI, 4. Spre exemplu la Viminacium în mormântul G5517, pe peretele estic, se afl ă oă fresc ă careă con ineă reprezentareaă gr diniiă Edenului,ă înă careă reg simă p uniă afronta iă careă beauă dintr-un cantharos, un simbol al pax aeterna (KτRAĆă 2ίί7,ă pέă 16ί;ă AσDELKτVIĆă 2011, p. 238- 244). 111 MARTIGNY 1865, sv. Paon, p. 500. 112 Datarea în secolele IV-Văesteăsus inut ădeăformaăpieseiăşiăexisten aăcruciiέ 113 Nr. cat. 21. 114 CLEMENT DIN ALEXANDRIA, Pedagogul, III, 59.2; MARTIGNY 1865, sv. Navire, Navis, p. 431-432; DANIELOU 1998, p. 57. 115 CLEMENT DIN ALEXANDRIA, Pedagogul, III, 59.2; 116 HIPOLIT DIN ROMA, De Antichristo, 59; TERTULLIAN, De Baptismo, XII, 8; DANIELOU 1998, p. 58. 117 DANIELOU 1998, p. 59- 60. 118 Cel mai cunoscut episod legat de acest simbol este povestea potopului, în care arca construit ădeăσoeădup ăplanurileăluiăDumnezeuăesteăunăsimbolăalăsalv riiăşiăalăsperan eiέ 119 Înă σoulă Testament,ă înă uneleă episoadeă aleă vie iiă terestreă aă Mântuitorului,ă corabiaă esteă asociat ăcuăpeştele,ăpescuitulăşiătemaăm riiăfurtunoaseέăEaăapareăînăEvangheliaădup ăMateiă caăşiămijlocădeătransportăpentruăIsus,ăcareăoăvaăfolosi pentruăaăpotoliănaturaădezl n uit ,ădeciă 110 65 Ana-Cristina Hamat ____________________________________________________________ monumentele funerare păgâne greceşti, romane, dar şi egiptene120, fiind redată şi pe pietrele gravate din perioada clasică121, prin urmare şi acesta este un simbol refolosit. Acesta capătă pentru creştini o valoare salvatoare122. Imaginea corabiei se regăseşte pe foarte multe geme şi inele, fiind prin extindere şi un simbol al speranţei123. Prin urmare corabia simbolizează Biserica şi comunitatea credincioşilor124, iar în acelaşi timp şi sufletul creştinului, precum şi speranţa acestuia spre o viaţă veşnică. Primii creştini considerau mormântul ca un port, din care sufletul defunctului pleca spre viaţa veşnică, prin urmare sufletul acestuia este asemuit cu o corabie125. Pe pietrele gravate, corabia se regăseşte fie singură, fie asociată cu un peşte sau un delfin126, fie ca o parte dintr-o pleiadă mai extinsă de simboluri. În primul caz se consideră că aceasta este simbolul navigaţiei sufletului spre viaţa veşnică, spre paradis. În cel de-al doilea caz, asocierea cu un peşte, se presupune că aici corabia este simbolul Ţisericii127. Cinci geme128 se încadrează în această categorie, prima dintre ele este gema descoperită la Potaissa, celelalte au loc de descoperire necunoscut şi se află în prezent în colecţiile ţNŢAR. Gemele cu număr de catalog 14 şi 15 au o execuţie mulţumitoare şi o bună finisare. În cele două nave se află oameni, soldaţi după toate aparenţele, întrucât se poate observa scutul atârnat pe marginea navei. ţele două geme rămase au atât o tehnică de execuţie slabă cât şi o proastă finisare, corabia este redată singură în prim-plan. Gema descoperită la Potaissa este o gemă creştină, care reuneşte mai multe simboluri, corabia face parte din ciclul lui Iona şi este asociată printre altele cu imaginea Ţunului caăşiămijlocădeăa-şiăar taăslava,ăcâtăşiăcaămijlocădeăsalvareă- cu ajutorul ei sufletele aflate în grija Mântuitorului ajung la mal (MATEI 8: 24- 27). 120 DANIELOU 1998, p. 63. 121 SPIER 2013, p. 52. 122 Iustinăaseam n ăsalvareaăluiăσoeăşiăaă familieiăsaleăcuăsalvareaăcreştinuluiăprinălemnulă crucii (IUSTIN, Dialogus cum Tryphone Judaeo Tryphon, CXXXVIII, 1- 2). 123 DANIELOU 1998, p. 63. 124 MARTIGNY 1865, sv. Navis, p. 432. 125 MARTIGNY 1865, sv. Navire, p. 431. 126 BULJEVIĆă2ί1ί, p. 182. 127 MARTIGNY 1865, sv. Anneaux, p. 39. 128 Nr. cat. 1, 14, 15, 16, 17. 66 Despre bijuterii, modă şi creştinism în Dacia ____________________________________________________________ Păstor. Prin urmare ea poate fi reprezentarea supliciului şi în acelaşi timp al momentului în care sufletul este salvat. 1.6. Gemă cu reprezentarea unei lire Lira este un simbol recomandat a fi folosit pe pietre gravate de către Clement din Alexandria129. Se pare însă că există diferenţe între teorie şi practică, deoarece acest simbol nu a fost folosit- sau cel puţin aceasta este concluzia la care a ajuns J. Spier în cea mai nouă lucrare de specialitate130. Autorul atrage atenţia că cel puţin în lipsa unor inscripţii sau ale unor asocieri cu simboluri creştine, lira nu poate fi dovedită ca un simbol folosit de către creştini. În Dacia există o singură piesă care este gravată cu imaginea unei lire131, aflată singură în prim-plan. 1.7. Gemă cu portret O singură piesă se încadrează în această categorie, este vorba despre piesa cu nr. cat. 13, care poartă incizată reprezentarea unui cap imperial cu o cunună de raze, în faţa lui se află o cruce latină, ea face parte din colecţia ţNBAR132. Datorită diferenţelor stilistice, probabil că reprezentarea capului este anterioară reprezentării crucii, prin urmare se poate ca în acest caz să avem dea face cu o gemă creştinată. 1.8. Gemă cu inscripţie În această categorie se încadrează cinci piese, două cu reprezentarea Ţunului Păstor133, gema cu reprezentarea lui IsisNemesis, gema de pe inelul descoperit la Lechinţa134 şi cameea cu inscripţia MNHMONEYE. Gemele cu reprezentarea Ţunului Păstor poartă inscripţii asociate cu acesta şi obişnuite pe astfel de geme. Pe gema cu nr. cat. 1 este inscripţionat IX- - - C, pe care N. Gudea o întregeşte I(η ο ) Χ( η ) (εο ) ( ) ţ(ω )- Isus Hristos 135 Fiul lui Dumnezeu Mântuitor- Salvator . Gema cu nr. 2 are inscripţionate literele I-X-YO-C. O altă piesă interesantă este inelul cu gemă descoperită la Lechinţa. Din păcate foarte multe detalii nu 129 CLEMENT DIN ALEXANDRIA, Pedagogul, III, 59.2. SPIER 2013, p. 15. 131 Nr. cat. 18. 132 GRAMATOPOL 2011, nr. cat. 411, Pl. XX; CNBAR inv 55. 133 Nr. cat. 1, 2. 134 Nr. cat. 22. 135 GUDEA, GHIURCO 2002, p. 169. 130 67 Ana-Cristina Hamat ____________________________________________________________ se cunosc depre piesă, ea fiind pierdută. Inelul avea un intaliu pe care este gravată inscripţia Ego sum flagellum Iovis contra perversos Christianos136, care după unii cercetători exprimă părerea autorităţilor provinciale împotriva creştinilor în preajma sau după edictul anticreştin al lui Traianus Decius137. O altă gemă cu inscripţie este cea cu reprezentarea lui Isis-Nemesis138. Ea a fost discutată de către N. Vlassa în 1976 şi încadrată de către acesta în rândul artefactelor paleo-creştine de esenţă gnostică. Recent, piesa a fost adusă din nou în discuţie de către S. Nemeti139, acesta încadrând-o în categoria amuletelor cu imagini magice şi inscripţie140. Gema prezintă trei etape de intervenţie asupra suprafeţei. Mai întâi a fost incizată imaginea unei zeităţi feminine141 îmbrăcată în chiton, cu diademă pe cap şi care duce mâna stângă la gură, având un deget îndreptat spre buze. La picioarele zeiţei se află şarpele. În a doua etapă pe ambele feţe ale gemei a fost incizată o inscripţie pe care N. Vlassa o citea ATTIW/Χ(PEţT)V / NEIKA/ XE(I)A(N)142 iar S. Nemeti Α Ω Χ / Ε Α ΧΕΑ143. În a treia etapă gema a fost pilită şi încastrată într-o montură de aur cu o tortiţă de prindere. ţameea din sardonix, descoperită la Romula144 şi având inscripţia MNHMONEYE, este o piesă interesantă datorită decorului şi a inscripţiei. După D. Tudor145 inscripţia se traduce prin formula adu-ţi aminte146, fiind considerată de către acesta o simplă gemă păgână. ţel care observă potenţialul simbolistic este N. Vlassa, care o leagă de manifestările religioase ale lui Theos Hypsistos şi de începuturile creştinismului147. De această camee s-a ocupat şi S. Nemeti, care o 136 RUSU 1991, p. 83. ZUGRAVU 1997, p. 184. 138 Nr. cat. 5. 139 NEMETI 2013, p. 154, nr. cat. 22. 140 NEMETI 2013, p. 153. 141 N. Vlassa o identifica cu Isis, iar S. Nemeti o identifica cu Nemesis (VLASSA 1976, p. 220; NEMETI 2013, p. 154). 142 VLASSA 1976, p. 223- 224. 143 NEMETI 2013, p. 154. 144 Nr. cat. 20. 145 TUDOR 1967, p. 228; TUDOR 1968a, p. 23, fig. 16; TUDOR 1978, p. 112. 146 Inscrip iaă poateă fiă tradus ă înă maiă multeă feluri,ă fieă caă oă form ă grafic ă aă conceptuluiă amintire, fie ca un nume propriu, fie ca aminteşte-ţi deăcevaăsauădeăcinevaăşiăeste posibil ca acestaăs ăfieăunămicăcadouăpentruăcelăiubită(HτSSă2ίί6,ăpέă245;ăSPIERă2ί13,ăpέă135)έ 147 VLASSA 1981, p. 123. 137 68 Despre bijuterii, modă şi creştinism în Dacia ____________________________________________________________ consideră o gemă magică pusă în legătură cu magia erotică148. Pentru datare, am propus pe baza analogiilor secolul al III-lea149. Acest tip de reprezentare este destul de răspândită pe teritoriul Imperiului, în prezent astfel de piese se găsesc în colecţiile unor muzee din Europa, între care amintim British Museum150 şi Muzeul Hermitage151. Gema care se găseşte în colecţia British Museum este considerată creştină, datorită faptului că deasupra mâinii care ţine o ramură de palmier este redat un chrismon152. Inscripţia în sine, la fel ca şi VTERE FELIX sau VIVAS, se găseşte pe diferite tipuri de artefacte, cum ar fi spre exemplu centurile153 cu garnituri din litere de tip Lyon154, a căror origine se află pe limesul dunărean155. Decorul cameei prezintă o mână care ţine o ureche, originea reprezentării vizuale se află în credinţa anticilor că memoria se găseşte în interiorul urechii156. Prin urmare astfel de reprezentări aveau rol de amuletă, protejând contra uitării unei persoane dragi. Majoritatea pieselor de acest fel sunt datate în secolul al III-lea, însă există şi o camee de acest fel care se pare că provine din cercetarea arheologică de la Pompei sau Herculaneum, dar şi piese mai târzii cum este cea de la British Museum. Dintre toate aceste piese, deopotrivă geme şi camee157, piesa aflată în custodia Ţritish Museum este singura care are alăturat chrismonul, prin urmare este singura care poate fi considerată cu siguranţă ca fiind creştină. Alte simboluri care apar pe aceste pietre gravate sunt: porumbelul cu ramura de măslin, ramura de palmier, ancora, 148 NEMETI 2013, p. 152, nr. cat. 16. HAMAT 2013. 150 SPIER 2013, p. 35, nr. cat. 166. 151 The State Hermitage Museum digital collection, nr. 46. 152 SPIER 2013, p. 35. 153 REDŽICă2ίί8,ăpέă155;ăHτSSă2ίί6έ 154 BULLINGER 1972; RADMAN-LIVAσJAă2ίί8;ăREDŽICă2ίί8έ 155 DINULESCU 2011, p. 83. 156 PLINIUS, Naturalis Historia, 9, 103. 157 În 1981 N. Vlassa inventaria 15 intalii de acest fel, dintre care 3 geme, la acestea mai ad ug măoăcameeăaflat ăînăprezentăînăMuzeulăHermitage,ăalteădou ădeălaăBritishăMuseumă amintiteă şiă deă σέă Vlassa,ă cinciă aflateă ină prezentă înă Fran a,ă unaă aflat ă înă colec iaă Ghettyă Museum,ăînc ă2ăpietreăgravateăaflateăînăcolec iiădinăItaliaăşiă2ăaflateăpeăsiturileădeălicita iiă pentruăantichit i,ăprecumăşiăoăcameeădescoperit ăîntr-un mormânt din Gordium, în total 29 pietreă gravateă deă acestă felă descoperiteă pân ă acumă peă teritoriulă Imperiuluiă Romană despre existen aăc roraăştimăpân ăacumέ 149 69 Ana-Cristina Hamat ____________________________________________________________ crucea, mielul. Primul dintre acestea, porumbelul158 este unul dintre cele mai răspândite simboluri prezente în arta creştină timpurie. El simbolizează blândeţe, inocenţa, umilinţa, caritatea şi prudenţa159, imaginea lui poate fi găsită în interiorul catacombelor romane, unde a fost sculptată şi pictată160. De asemenea, se menţionează existenţa unor vase euharistice sub formă de porumbel161. În arta creştină el apare abia în secolul al III-lea, fiind mai comun pe inele decât pe pietre gravate162. Şi acesta este un simbol preluat din arta păgână, unde pasărea este un atribut al zeiţei Afrodita-Venus, fiind reprezentat alături de ea pe sigilii sau pe monumente163. În creştinism, imaginea poate fi o aluzie la porumbelul lui Noe164, prin urmare pe pietrele gravate creştine este reprezentat cu o ramură de măslin în cioc, motiv care nu este atestat în perioada clasică165. Porumbelul ca şi simbol al Duhului Sfânt apare în mai multe locuri din Noul Testament166. O altă accepţiune a porumbelului este aceea de a simboliza sufletul curat167 şi în acelaşi timp sufletul salvat168. Pe pietrele gravate porumbelul este reprezentat fie singur, fie în pereche - porumbei afrontaţi. El este asociat cu peştele, ramura de măslin sau chrismonul. ţa şi iconografie, el poate fi reprezentat simplu, sau sub forma porumbelului lui Noe, care poartă în cioc ramura de măslin169, fiind un simbol al unui nou început. În catalogul nostru, porumbelul apare de două ori 170, în ambele cazuri 158 CLEMENT DIN ALEXANDRIA, Pedagogul, III, 59.2; DACL, sv. Symbolisme, col. 1779-1791; ZUGRAVU 1997, p. 177; RUSU 1991, p. 89. 159 MARTIGNY 1865, p. 188. 160 SPIER 2013, p. 50. 161 RUSU 1991, p. 89. 162 SPIER 2013, p. 51. 163 SPIER 2013, p. 50. 164 GENEZA 8: 11. 165 SPIER 2013, p. 50. 166 Dintreănumeroaseleă men ion riă careă exist ă înă σoulă Testament,ă amintimă aiciă faptulă c ă dup ăbotezulăluiăIsus,ăDuhulăSfântăaăcoborâtăpesteăelăînăchipădeăporumbelă(MATEIă3:16)έ 167 În Noul Testament este men ionatăfaptulăc ăporumbelulăesteăunăsimbolăalănevinov ieiă (MATEI 10:16). 168 Înă Vechiulă Testamentă apareă trimitereaă porumbeluluiă deă c treă σoe,ă pas reaă seă vaă întoarceăcuăoăramur ădeăm slinăînăcioc,ăsemnăalăunuiănouăînceputăşiăalăvictorieiă(GEσEZAă 8: 8-11). 169 DACL, sv. Symbolisme, col. 1779- 1791; ZUGRAVU 1997, p. 177. 170 Nr. cat. 1, 2. 70 Despre bijuterii, modă şi creştinism în Dacia ____________________________________________________________ asociat cu Bunul Păstor. Pe gema de la Potaissa el reprezintă Duhul Sfânt, fiind aşezat pe crengile lui arbor evangelica, iar pe o gemă cu loc de descoperire necunoscut apare cu ramura de măslin în cioc, aflat deasupra crucii tau, simbol al salvării. Un alt simbol folosit de iconografia creştină este ramura de măslin sau cea de palmier171. Aceasta este de asemenea un vechi simbol iudaic. Folosirea ramurii de palmier este menţionată atât în Vechiul Testament172- la sărbătorea corturilor173, cât şi în Noul Testament- ca şi simbol al intrării lui Isus în Ierusalim. Pentru cei dintâi creştini, ea era un simbol al victoriei, în mod extins al învierii şi al vieţii veşnice, fiind plasată în reprezentări iconografice în mâinile martirilor174. Pe gema din inelul descoperit la Ad Aqua Herculi Sacras ad Mediam, ea apare în ciocul delfinului aflat la rândul lui în ghearele unui păun. Un alt simbol, care apare pe foarte multe geme, este 175 ancora . Aceasta este asociată cu peştii şi reprezintă figurat credinţa în Dumnezeu cel care răscumpără, în Dumnezeu Salvatorul176. În acelaşi timp este o imagine simbolică a crucii177 pe care acesta a fost răstignit, fiind echivalentul formulei spes in deo, frecvent reprezentată pe mormintele creştinilor simpli dar şi ale martirilor178. În esenţa sa, simbolul este unul pozitiv. El reprezintă speranţa în salvare asociată în planul ideilor cu răstignirea şi învierea şi în plan concret cu rezistenţa în faţa încercărilor vieţii 179. Ancora apare reprezentată în catacombele Priscillei180 şi Sf Agnese181. Acest simbol este unul des folosit pe gemele din perioada 171 DANIELOU 1998, p. 7-25. LEVITICUL 13: 39. 173 DANIELOU 1998, p. 7. 174 DANIELOU 1998, p. 16. 175 SeleucusăIăseăpareăc ăaveaăunăinelăcuăunăastfelădeăsimbol;ătotălaăcurteaăseleucid ăîşiăareă origineaă şiă simbolulă peştiloră careă flancheaz ă oă ancor ;ă peă gemeleă creştineă ancoraă esteă ună simbol secundar, fiind un simbol care apare întodeauna asociat cu un altul (CLEMENT DIN ALEXANDRIA, Pedagogul, III, 59.2; SPIER 2013, p. 45). 176 MARTIGNY 1865, sv. Poisson, p. 545. 177 MARTIGNY 1865, sv. Dauphin, p. 202. 178 MARTIGNY 1865 sv. Ancre, p. 31- 33. 179 Pe care o avem ca o ancoră a sufletului, neclintită şi tare... (PAVEL, Epistola către Evrei, 6: 19). 180 CASTELLI 2013. 181 MARTIGNY 1865, sv. Ancre, p. 31- 33. 172 71 Ana-Cristina Hamat ____________________________________________________________ antichităţii clasice182, legat fiind de apă şi navigaţie, fiind folosit atât în lumea greco-romană cât şi în Orient, în oraşele siriene183. Mai târziu, acest simbol apare şi pe gemele magice184. Bijuteriile nu sunt singurele obiecte pe care a fost reprezentată ancora, o altă categorie de obiecte o reprezintă opaiţele datate în sec. I185, greutăţi de plumb sec. II-I a.Chr.186 sau ca şi emblemă civică a unor oraşe siriene. Simbolul nu este folosit pentru sigilii încă înainte de secolul al III-lea când devine relativ comun187, posibil sub influenţa creştinismului. Fiind un simbol comun şi răspândit, ancora a fost folosită de către primii creştini ca şi semn de recunoaştere, gravată fiind pe inele în asociere cu delfini188 sau peşti, iar în perioada târzie chiar şi singură189. Piesele care au astfel de asocieri sunt considerate în general creştine190. Pe gemele din Dacia ancora apare în trei cazuri191. Alături de peşti care o flanchează, ancora se găseşte pe o gemă descoperită la Orlea cu numărul de catalog 8. Asociată cu delfinul, aceasta se află incizată pe piesa cu numărul de catalog 9. Ultima piesă pe care apare ancora flancată de peşti este piesa cu numărul 2, fiind asociată aici cu o serie de alte simboluri complexe printre care şi Ţunul Păstor. Unul dintre cele mai puternice simboluri creştine pentru omul modern este crucea. Lucrurile stau un pic diferit pentru perioada antică, deoarece crucea a fost considerată la început un obiect de supliciu, primii creştini au fost mai reticenţi la semnul crucii şi au folosit pentru a o înlocui o simbolistică bogată, preferând 182 SPIER 2013, p. 45. SPIER 2013, p. 45. 184 Ună astfelă deă exemplară seă afl ă înă colec iaă τxfordă Ashmoleană Museum,ă cuă nrέă GBAshMus-Fortnum_88;ăpeăfa aăAăseăafl ăreprezentat ăoăancor ,ăiarăpeăfa aăBăesteăredactat ăoă inscrip ieă peă dou ă rânduri- ΜΫγαμ ΣΪλαπιμ, în traducere Serapis este mare (HENIG, MACGREGOR 2004, p. 127, nr. 13.29; CBd- 1177). 185 MENZEL 1954, p. 41, nr. 202. 186 SPIER 2013, p. 45. 187 SPIER 2013, p. 46. 188 Asociereaădintreăancor ăşiădelfinăesteămultămaiăveche,ăînăsecέăII-I a. Chr. Un delfin pe ancor ăapareăpeăgreut iădeăplumb,ăiarălaăînceputulăsecoluluiăIăpέChrέă(SPIERă2ί13,ăpέă45)έ 189 Peă câtevaă pietreă gravate,ă ancoraă esteă reprezentat ă singur ,ă al turiă deă monogrameă creştineă(MARTIGNY 1865, sv. Dauphin, p. 203). 190 SPIER 2013, p. 48. 191 Nr. cat. 2, 8, 9. 183 72 Despre bijuterii, modă şi creştinism în Dacia ____________________________________________________________ ca şi substitut al acesteia plugul192, catargul193, vexilla, trofee194 sau şarpele de bronz195, prin urmare se susţine de către unii autori că folosirea semnului crucii nu poate fi datată înainte de secolul al IIIlea, însă prezenţa ei în catacombele de la Roma în secolul al II-lea precum şi folosirea ei atestată în scrierile apologetice nu poate fi negată196. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu numele lui Isus şi al Mariei, acestea erau folosite încă din secolul al II-lea, spre deosebire de numele Trinităţii care s-a impus abia din secolul al IV-lea197. Pentru primii creştini, crucea avea şi o valoare apotropaică 198, un loc sau un obiect pe care se făcea semnul crucii era considerat creştinat şi apărat de demoni, mai ales de cei puşi în legătură cu cultele păgâne 199. Se 192 Plugul - aratrum este unul dintre cele mai vechi simboluri ale crucii simbolizând în acelaşiă timpă jertfaă dară şiă salvareaă şiă într-oă mareă m sur ă ună simbolă ală nonviolen ei,ă ală smerenieiέăDeăasemenea,ăIrineuăvedeaăînăplugăunăsimbolăalăcrea iei,ăalăremodel riiălumiiădeă c treăCuvântέăDatorit ăfaptuluiăc ăvia aăp mântean ăaăluiăIsusăesteălegat ădeăactivitateaădeă dulgherie,ă foarteă multeă obiecteă cumă esteă şiă plugulă sauă toporulă suntă legateă deă Isusă caă persoan ă şiă deă activitateaă mesianic ă aă acestuiaέă Deă simbolisticaă pluguluiă seă leag ă şiă prezen aăjugului,ăcareăsimbolizeaz ăsmereniaăcreştin ăşiărezisten aăînăfa aăîncerc rilorăvie iiă (MATEIă11:29)έăFoarteămultiădintreăapologe iiăcreştiniămen ioneaz ăînăacest context textul lui Isaia: Căci din Sion va ieşi legea şi cuvântul lui Dumnezeu din Ierusalim. El va judeca neamurile şi la popoare fără de număr va da legile sale. Preface-vor săbiile în fiare de pluguri şi lăncile lor în cosoare. Un neam nu va mai ridica sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul (ISAIA 2: 3-4); Acest text a fost preluată deă Iustină careămen ioneaz ă Noi am schimbat instrumentele de război în pluguri şi unelte agricole cultivând pietatea justiţaia, bunăvoinţaέă Aceeaşiă ideeă apareă şiă laă Ciprian,ă τrigenă şiă maiă târziuă laă Irineuă (IUSTIN, Dialogus cum Tryphone Judaeo,ăCX,ă3ăşiăI:ăLXXXVIIL,ă8;ăIUSTIσ,ăApologia, LV, 5; CIPRIAN, Testimonia, II, 18; ORIGEN, Contra Celsum, V, 33; Irineu, Adversus Haereses,ăIV,ă34,ă4ăşiăIV,ă17,ă3;ăMIσUCIUSăFELIX,ăOctavius, 29; MAWER 1995, p. 7677, D3. G2; TOMA, 13: 1);ăClementădinăAlexandriaămen ioneaz ăc ăIsusăChristosăeănumită şiăcel ce ară (CLEMENT DIN ALEXANDRIA, Pedagogul, III, 12). 193 Catargul este unul dintre cele mai vechi simboluri ale crucii (IUSTIN, Apologia, LV, 5; HIPOLIT DIN ROMA, De Antichristo, 59). 194 Vexilla, trofeele sunt unele dintre cele mai vechi simboluri ale crucii (IUSTIN, Apologia, LV, 5). 195 IUSTIN, Apologia, LV, 5. 196 Jέă Danielouă sus ineă peă bazaă izvoareloră creştineă şiă aă inscrip ieiă luiă Abercius,ă datat ă laă sfârşitulă secoluluiă ală II- lea,ă c ă primii creştiniă ară fiă folosită semnulă cruciiă caă şiă semnă ală convertiriiălorălaăvia aăcreştin ,ăcaăşiăunăsemnăalăbotezuluiă(DAσIELτUă1998,ăpέă121)έ 197 ZUGRAVU 1997, p. 177. 198 DANIELOU 1998, p. 122. 199 Lactan iu,ăPruden iu,ăGrigoreădeăσyssa,ăAmphilohăşi Severian de Gabalaămen ioneaz ă valoareaăapotropaic ăaăcruciiăşiăputereaăsaădeăaăcreştinaăunăloc,ăunăobiectăşiănuăînăultimulă rând un suflet (LACTAσ IU,ăDivinae Institutione,ăV,ă27;ăPRUDEσ IU,ăApotheosis, 489493). 73 Ana-Cristina Hamat ____________________________________________________________ pare că acest semn a fost folosit încă din secolul I200. În catalogul nostru, crucea apare pe trei dintre petre gravate201. Una dintre acestea are reprezentată crucea tau, iar celelalte două o cruce latină202. În cazul gemei de la Orlea203, pe care cei care au studiat-o înaintea noastră au văzut doar o cruce latină flancată de doi peşti 204, credem că mai degrabă poate fi vorba despre o ancoră şi nu o cruce, forma actuală fiind ceea ce se mai păstrează din gema iniţială. Prin urmare pentru imaginea actuală, poate fi de vină schematizarea extremă sau chiar pilirea gemei. Această operaţie nu este tocmai neobişnuită, pilirea avea ca şi scop ajustarea gemei pentru a fi montată într-o altă bijuterie decât cea iniţială205. Un alt simbol prezent pe pietrele gravate şi pe care dorim să-l discutăm este mielul. Acesta este la rîndul lui un simbol dual, îl reprezintă pe credincios şi prin extensie mulţimea credincioşilor206, iar în acelaşi timp îl reprezintă şi pe Isus - mielul lui Dumnezeu207. Mielul este reprezentat pe 4 geme208, pe care este asociat cu Bunul Păstor, prin urmare se află fie pe umerii acestuia, fie la picioarele lui, fiind reprezentat singur sau în pereche. Un ultim simbol prezent pe pietrele gravate din catalogul nostru este arbor evangelica209, asociat şi el cu Ţunul Păstor. Forma gemelor210 se încadrează în general în categoria F2-3, folosită mai ales în secolul al III-lea211. Pe lângă aceasta mai avem câte o piesă de forma A1212, C3213, F1214. Suprafaţa este ovală, în două cazuri avem de-a face cu oblong215, iar în câte un singur caz gema 200 GUDEA 2011, p. 195. Nr. cat. 2, 12, 13. 202 Nr. cat. 2, 12, 13. 203 Nr. cat. 8. 204 GUDEA, GHIURCO 2002, p. 172. 205 Laăfelăaăfostăpilit ăşiăgemaăcuănrέădeăcatέă5έ 206 IOAN 10: 1- 18; LUCA 15: 3- 7; MATEI 9: 36. 207 IOAN 1: 29. 208 Nr. cat. 1, 2, 3, 4. 209 Nr. cat. 1, 3. 210 Amăaplicatătipologiaăinstituit ădeăJέăSpieră(SPIER 2013, p.12, fig. 1). 211 SPIER 2013, p. 17. 212 Nr. cat. 1. 213 Nr. cat. 12. 214 Nr. cat. 19. 215 σrέăcatέă11ăşiă15έ 201 74 Despre bijuterii, modă şi creştinism în Dacia ____________________________________________________________ este rotundă216- respectiv patrulateră cu colţuri rotunjite217. Pentru restul de piese acest detaliu nu a fost menţionat la publicare din cauza faptului că piesa este fie pierdută, fie acest detaliu lipseşte, fie este montată într-o bijuterie şi acest aspect nu este vizibil. Cele de forma F1, F2-3 sunt geme care au suprafaţa aversului şi a reversului plană. Gemele din categoria A1 au ambele suprafeţe uşor convexe, spre deosebire de gemele din categoria ţ3 care au aversul uşor convex şi reversul plat. În ceea ce priveşte materialul, putem spune că la majoritatea pietrelor gravate prezentate în catalog acesta se încadrează în materialele folosite în perioada secolelor II-III. ţâte o piesă este realizată din onix218, plasmă219, coral220, almandină221, sardonix negru222, turcoază223, două sunt menţionate a fi piatră de culoare albastră224 şi una are materialul necunoscut225- pentru că piesa a fost pierdută. Cele mai multe sunt carneol226, majoritatea în variante de roşu. ţâte două piese au fost realizate din jasp roşu 227, agată neagră cu benzi de altă culoare228, iar la alte două piese nu este menţionat materialul229. 2. LOC DE DESCOPERIRE. CONTEXT DE DESCOPERIRE Cele 27 de piese au fost descoperite în 8 locaţii de pe teritoriul provinciei romane Dacia. ţele mai multe au fost găsite la Romula230, ceea ce nu trebuie să ne mire având în vedere faptul că aici existau ateliere pentru prelucrarea pietrelor preţioase şi semipreţioase 231, 216 Nr. cat. 8. Nr. cat. 12. 218 Nr. cat. 1. 219 Nr. cat. 3. 220 Nr. cat. 5. 221 Nr. cat. 15. 222 Nr. cat. 20. 223 Nr. cat. 22. 224 Nr. cat. 21, 27. 225 Nr. cat. 2. 226 Nr. cat. 4, 8, 9, 10, 11, 16, 17, 19, 23, 24, 25, 26. 227 Nr. cat. 12, 13. 228 Nr. cat. 14, 18. 229 Nr. cat. 6, 7. 230 Nr. cat. 6, 7, 12, 20. 231 GRAMATOPOL 2011, p. 70. 217 75 Ana-Cristina Hamat ____________________________________________________________ care funcţionează pe toată perioada provinciei şi până cel puţin în secolul al IV-lea232. Desigur că nu toate piesele au fost lucrate la Romula, însă probabil că aici s-a creat şi un centru de desfacere pentru marfă venită din import (materie primă şi piese finite), o alternativă mai de calitate şi mai luxoasă pentru cei care îşi puteau permite din punct de vedere financiar. Două piese provin de la Apulum233, iar câte o piesă a fost descoperită la Potaissa234, Orlea235, Porolissum236, Ad Aqua Herculi Sacras ad Mediam - Ţăile Herculane237, Lechinţa238, Micia239, Tibiscum240. Pentru restul pieselor locul de descoperire este necunoscut241, majoritatea acestora aparţin colecţiei ţNŢAR şi au fost publicate de M. Gramatopol. Din păcate, asemenea piese nu păstrează informaţii asupra contextului descoperirii, ele sunt în mare parte fie descoperiri mai vechi, fie achiziţii care au menţionat cel mult locul de descoperire. Ceea ce se poate extrage din aceste informaţii este locaţia. În marea majoritate a acestor locaţii, cele mai multe dintre ele aglomerări urbane, apar şi alte descoperiri cu caracter creştin. Apulum, centru urban de prim rang al provinciei, având o populaţie cu origine diversificată, este locul de descoperire al unor artefacte creştine datate în secolele II-IV, dintre care remarcăm mai ales opaiţele242. Micia, aflată pe cursul râului Mureș, este locul unde au apărut fragmente de vase cu semnul crucii243 şi un opaiţ roman cu corpul rotund-plat şi cioc cordiform decorat cu peşti incizaţi244. Aici a fost DέăTudorăpresupuneaăc ăateliereleăauăfostăînchiseăînăaădouaăjum tateăaăsecoluluiăalăIIIlea. M. Gramatopol opta, pe baza unor descoperiri monetare de secol IV din câmpia Dun riiă şiă aă asem n riloră dintreă efigiiileă acestoraă şiă uneleă produseă finiteă descoperiteă laă Romula,ăpentruăipotezaăc ăateliereleăarăfiăfunc ionatăşiăînăsecolulăalăIV-lea (TUDOR 1967; GRAMATOPOL 2011, p. 75). 233 Nr. cat. 5, 27. 234 Nr. cat. 1. 235 Nr. cat. 8. 236 Nr. cat. 9. 237 Nr. cat. 21. 238 Nr. cat. 22. 239 Nr. cat. 23. 240 Nr. cat. 24. 241 Nr. cat. 2, 4, 10, 11, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 25. 242 GUDEA, GHIURCO 2002, p. 149, nr. cat. 1. 243 BENEA 1999, p. 199; GUDEA, GHIURCO 2002, p. 193. 244 BENEA 2013, p. 350. 232 76 Despre bijuterii, modă şi creştinism în Dacia ____________________________________________________________ presupusă existenţa unui atelier pentru prelucrarea pietrelor gravate245. În apropiere de staţiunea termală Ad Aqua Herculi Sacras ad Mediam - Ţăile Herculane, la Mehadia, au fost descoperite mai multe artefacte care au fost puse în legătură cu creştinismul. Tot aici, templul dedicat zeului Apolo în epoca lui Hadrian a fost desacralizat în perioada romană târzie, probabil de către adepţi ai religiei creştine246. Tibiscum este de asemenea un centru militar, administrativ și comercial, aflat la granița de vest a Daciei. În acest centru găsim o populație amestecată formată din autohtoni, colonişti de origine vestică dar și de origine estică, cei mai mulţi dintre ei veniți probabil în acelaşi timp cu unitățile militare. De-a lungul timpului, la Tibiscum au fost descoperite mai multe piese cu funcţionalitate creştină. Printre acestea menţionăm opaiţe 247, diverse fragmente ceramice cu semnul crucii incizat248, fibula cu corpul în formă de delfin şi coada în formă de cruce249. Recent, începând cu campania din anul 2010250 şi continuând în 2011251 şi 2012252, a fost dezvelită parţial clădirea XIV253 aflată în apropierea drumului imperial, cu o funcţionalitate încă nelămurită - taberna254 sau locuinţă privată255. Inelul prezent în catalogul nostru256 a fost descoperit în campania din anul 2011 în interiorul locuinţei, „în stratul de chirpiciΤ257, alături de fragmente ceramice, oase, fragmente de la vase de sticlă şi monede din secolul al III-lea de la Filip Arabul şi Gordian al III-lea258. Legătura între acest inel şi religia creştină este ipotetică şi se datorează în mare parte contextului descoperirii, 245 HAMAT 2010, p. 236. BENEA 2013, p. 356; BENEA 2008. 247 BENEA 1999, p. 207. 248 BENEA 1999, p. 200- 203. 249 BENEA 1999, p. 206- 207. 250 BENEA, REGEP, BUNOIU, MATEI, BALACI, TIMOC 2011, p. 71- 72. 251 BEσEA,ăCRÎσGUŞ,ăREGEP,ăTIMτC,ăτσI IU,ăBUστIU,ăMATEIă2ί12,ăpέă78- 79. 252 BENEA, BALACI, REGEP, TIMOC, BUNOIU, MATEI, CÎNTAR 2013, p. 82- 83. 253 Înăraportulăaferentăcampanieiădină2ί12ăesteădenumit ăcl direaăXIV,ăeaăfiindăaceeaşiăcuă cl direaă XVă careă apareă laă Doinaă Beneaăînă2ί13ă (BEσEA,ăCRÎσGUŞ,ă REGEP,ă TIMτC,ă τσI IU,ăBUστIU,ăMATEIă2ί12,ăpέă79;ăBEσEAă2ί13,ăpέă353)έ 254 BENEA, REGEP, BUNOIU, MATEI, BALACI, TIMOC 2011, p. 72. 255 BENEA, BALACI, REGEP, TIMOC, BUNOIU, MATEI, CÎNTAR 2013, p. 83. 256 Nr. cat. 23. 257 Amăp stratăformulareaăoriginal ăaăautorilorέ 258 BEσEA,ăCRÎσGUŞ,ăREGEP,ăTIMτC,ăτσI IU,ăBUστIU,ăMATEIă2ί12,ăpέă79έ 246 77 Ana-Cristina Hamat ____________________________________________________________ pentru că între aceste fragmente ceramice se află şi unele incizate cu semnul crucii259. Este vorba despre 4 fragmente care au incizate, fie în pasta crudă, fie după ardere, semnul crucii, executat fie în interiorul vasului, fie în exteriorul acestuia pe perete sau pe fund. Aceste fragmente au fost puse în legătură cu religia creştină de către colegul nostru dr. V. Ţunoiu, căruia îi mulţumim pentru această informaţie. Vasele au fost datate în funcţie de context la mijlocul secolului al III-lea de către domnia sa, ele fiind descoperite împreună cu inelul- datat tot în această perioadă. Având în vedere contextul descoperirii, considerăm că acest inel ar putea să fi aparţinut unui creştin. La Porolissum, aflat la graniţa de nord a provinciei- oraş cu un important rol comercial şi militar şi în care a fost deja demonstrată existenţa unui atelier care realiza geme260, au fost depistate şi obiecte creştine datate şi pe parcursul secolelor III-IV261. Este vorba între altele, despre fragmente ceramice incizate cu semnul crucii262, alături de care mai menţionăm şi potirul cu inscripţie şi reprezentări creştine, datat după a doua jumătate a secolului al IV-lea263. Un alt punct este Potaissa, sediul legiunii a V-a Macedonica şi un important centru al provinciei, în care probabil că se aflau şi creştini chiar şi în secolul al III-lea264. Aici au fost descoperite mai multe artefacte cu origine creştină, datate însă în secolul următor 265. Gârla Mare este de asemenea un punct important pe harta cercetării provinciei romane Dacia, la momentul publicării fiind propusă existenţa aici a unei villa rustica266, după care într-un articol apărut câţiva ani mai târziu este avansată ipoteza unei mansio267. Datarea se încadrează în perioada de sfârşit a sec. I - Comunicareăprezentat ăînă2ί13ădeăc treăcolegulănostruăVέăBunoiuăcuătitlulă Descoperiri cu semnificaţii creştine din clădirea XIV a vicus-ului militar de la Tibiscum. 260 HAMAT 2010, p. 236. 261 Dup ăσέăGudea,ălaăPorolissumăexist ăoăcomunitateăcreştin ăînc ădinăsecolulăalăII- lea (GUDEA 2011, p. 236). 262 BARNEA 1979; p. 124; GUDEA, GHIURCO 2002, p. 187, 192. 263 GUDEA 2011, p. 235. 264 B RBULESCUă1994,ăpέ 170. 265 B RBULESCUă1994,ăpέă172;ăGUDEAă2ί11,ăpέă21- 22. 266 STÎσG ă2ίί5. 267 BENEA 2006. 259 78 Despre bijuterii, modă şi creştinism în Dacia ____________________________________________________________ jumătatea sec. III 268. Printre artefactele descoperite aici se numără şi diverse fragmente ceramice incizate cu semnul crucii şi un pandantiv de bronz incizat cu chrismon şi semnul crucii 269. Localitatea Lechinţa din jud. Ţistriţa Năsăud este locul în care a fost descoperit în 1851 inelul cu turcoază pe care se află inscripţionată o frază anticreştină. Se pare că piesa aparţine unui tezaur din care mai făceau parte un cap de steag dacic, multe arme din bronz, mai multe statuete mai mici sau mai mari şi peste 800 de monede romane270. Identificarea proprietarului inelului este dificilă, M. Rusu presupunea că el ar putea fi un oficial încadrat în conducerea legiunii a V-a Macedonica sau un proprietar de villa rustica271. O ultimă locaţie este Orlea, piesa cu numărul de catalog 8, menţionată în bibliografie cu două locuri de descoperire: A. Barnea dă ca şi loc de provenienţă Romula272, iar N. Gudea optează pentru Orlea273. Întrucât gema nu apare menţionată la D. Tudor, nici în articolul din 1967 şi nici în Oltenia Romană cu loc de provenienţă Romula 274, considerăm că a doua variantă este cea potrivită. Nu excludem însă posibilitatea ca ea să fi fost lucrată în atelierul provincial de la Romula. Locaţia, deşi nu este cunoscută prin descoperiri clar creştine, este una dintre cele mai bogate aşezări rurale din Oltenia romană275, fiind atestate aici şi urme ale gnosticilor- printre alte artefacte, în zonă a fost descoperită şi o gemă gnostică276. După cum remarca şi N. Zugravu, localităţile în care apar descoperi atribuite creştinismului se află în primul rând aşezate pe rute comerciale (maritime sau terestre)277, prin urmare în calea pătrunderii noilor influenţe religioase. În general, în aceste locaţii se află un amestec de populaţie, din care face parte şi o componentă orientală278. Interesant este însă faptul că în Dacia, obiecte creştine 268 GUDEA 2011, p. 412. GUDEA 2011, p. 411- 412. 270 GUDEA, GHIURCO 2002, p. 105. 271 RUSU 1991, p. 83. 272 BARNEA 1979, p. 52. 273 GUDEA, GHIURCO 2002, p. 172. 274 TUDOR 1967; TUDOR 1978, p. 101-111. 275 TUDOR 1978, p. 230. 276 RUSU 1991, p. 93. 277 ZUGRAVU 1997, p. 186. 278 RUSU 1991, 93. 269 79 Ana-Cristina Hamat ____________________________________________________________ apar şi în afara centrelor urbane, însă aceste puncte sunt situate şi ele în imediata apropiere a unor artere de comunicaţie. Toate aceste condiţii sunt oarecum necesare pentru răspândirea creştinismului, prin urmare este posibilă existenţa unor stăpâni pentru piesele prezente în catalogul de faţă. ANALOGII ŞI DATARE Datarea unor astfel de bijuterii este în general foarte greoaie, deoarece ele sunt rar găsite în context. De asemenea, statutul de religie ilicită, faptul că în primele două secole creștinii au refolosit simboluri păgâne, alături de lipsa inscripțiilor creștine până în secolul al III-lea, au condus la concluzia că primele geme și camee creștine pot fi datate sigur începând cu secolul al III-lea279. Această afirmaţie nu exclude posibilitatea ca ele să fi existat începând chiar cu primul secol, însă fără o inscripţie clară este greu să fie atribuite unei anumite orientări religioase280. O altă explicaţie pentru faptul că majoritatea pietrelor gravate asociate cu creştinismul apar începând cu secolul al III-lea o reprezintă situaţia Ţisericii până la începutul secolului al IV-lea. După părerea lui N. Zugravu, începând cu mijlocul secolului al III-lea Biserica devine o putere socială281, prin urmare achiziţionează proprietăţi, între care se găsesc sigur şi cimitire282. De asemenea, numărul credincioşilor creşte şi prin urmare apar tot mai multe artefacte care pot fi puse în legătură cu creştinismul, multe dintre ele folosite în viaţa de zi cu zi şi „creştinateΤ în prealabil. Pe de altă parte se poate afirma că în primele trei secole creştinismul este o religie ilicită, cu majoritatea adepţilor care provin din clasele de jos ale societăţii şi care nu îşi permit achiziţionarea unei asemenea bijuterii. Pe de altă parte religia în sine predica în general283 renunţarea la bunuri lumeşti, acestea fiind înfierate ca reprezentate ale decadenţei societăţii antice şi ale păgânismului. Prin urmare iconografia, stilul gravării, forma și materialul pot oferi informații prețioase în ceea ce privește 3. 279 SPIER 2013, p. 12. SPIER 2013, p. 15. 281 ZUGRAVU 1997, p. 186. 282 Înă Daciaăasememeneaă cimitireă creştineănuăauă fostă descoperiteă pentruă aceast ă perioad ă timpurie (ZUGRAVU 1997, p. 186). 283 PAVEL, Epistola către Timotei 2: 9-10. 280 80 Despre bijuterii, modă şi creştinism în Dacia ____________________________________________________________ încadrarea cronologică284. Spre exemplu anumite trăsături ale pietrelor gravate din punctul de vedere al caracteristicilor enunţate mai sus pot ajuta la încadrarea cronologică a unei piese. Cele mai multe dintre pietrele gravate se datează în perioada secolelor II-III, cele mai longevive simboluri sunt simbolurile neutreambigue285 adică cele care sunt preluate din lumea păgână şi refolosite de către primii creştini, datorită asemănării lor cu elemente din dogma creştină. Dintre aceste simboluri fac parte peştele şi delfinul, corabia, pescarul, lira. Această situaţie reflectă de fapt ceea se întâmplă la nivelul Imperiului şi se perpetuează chiar în secolul al IV-lea286. Analogiile pieselor prezente în catalogul nostru provin de pe tot teritoriul Imperiului, atât din zona estică cât şi din cea vestică. O mare parte dintre acestea sunt datate în secolul al III- lea, foarte puţine în secolul al II-lea, iar în secolul al IV-lea numărul lor creşte faţă de secolul precedent. 4. ATELIERE Desigur se ajunge la întrebarea cine realizează asemenea bijuterii? La această întrebare răspund chiar acestea. Deoarece cele mai multe dintre bijuteriile puse în legătură cu creştinismul au reprezentate doar asocieri de simboluri vizuale fără a avea semne grafice, acestea puteau fi lucrate în orice atelier clasic şi cumpărate apoi de către creştini287. Prin urmare, în secolele I-II nu se poate vorbi despre o producţie de geme creştine, acestea fiind mai degrabă excepţii lucrate în ateliere tradiţionale. Cele care au simboluri eminamente creştine, cum ar fi spre exemplu Ţunul Păstor asociat cu poveste lui Iona, precum şi monograme creştine incizate, puteau fi lucrate de către bijutieri creştini, întrucât această meserie era liberă spre a fi practicată de către aceştea288. Datorită apariţiei asocierilor tot mai complexe în ceea ce priveşte iconografia, precum şi a inscripţiilor, se presupune că pe parcursul secolului al III- lea printre gravori se pot afla şi creştini, aceştia nu pot fi însă depistaţi cu 284 SPIER 2013, p. 12. CRAVINHO, AMORAI-STARK 2011, p. 114. 286 CRAVINHO, AMORAI-STARK 2011, p. 114. 287 Aceastaă esteă şiă p rereaă luiă Jέă Spierăînă ceeaă ceă priveşteă maiă alesă aă gemeleă dină primele dou ăsecoleă(SPIERă2ί13,ăpέă15) 288 MARTIGNY 1865, sv. Anneaux, p. 38- 41. 285 81 Ana-Cristina Hamat ____________________________________________________________ certitudine decât în secolul următor odată cu recunoaşterea creştinismului289. Problema localizării acestor ateliere este una destul de complicată. Putem considera, pentru secolele II-III, că unele dintre piese puteau fi lucrate în ateliere locale cum sunt cele de la Romula, Porolissum, Tibiscum sau Micia- fiind vorba de piese creştinate sau cu decor ambiguu. În general aceste centre economice susţin şi existenţa unei pieţe locale, atât pentru produsele proprii, cât şi pentru importuri. O mică parte a pietrelor gravate provin din import. Din atelierele estice considerăm că provin piesele cu nr. cat. 1, 2, 5 şi poate 12. Scenele compozite, formate din imagini corespunzătoare unei scene biblice şi simboluri, îşi au originea în partea estică a Imperiului, posibil în ateliere din Asia Minor sau Syria, datate începând cu sfârşitul secolului al III-lea şi pe parcursul celui următor290. Gema gravată cu imaginea lui Isis-Nemesis, la care N. Vlassa îi atribuia o origine estică, posibil Alexandria291, poate proveni inclusiv dintr-un atelier vestic cu tradiţie, datorită identificării recente a personajului de pe gemă cu zeiţa Nemesis. Ceea ce excludem, datorită caracteristicilor stilistice, este o origine locală. ţameea prezentă în catalogul nostru este sigur un import, posibil dintr-un centru vestic sau posibil undeva în zona provinciilor dunărene292. Importuri sunt mai mult ca sigur şi piesele 3, 4, 9, 13, 14, 15, 16, 18, 19, 21, 26, pe baza caracteristicilor stilistice şi a finisajului bun. Nu putem însă să ne pronunţăm asupra unei provenienţe estice sau vestice în cazul lor. ţREŞTINAREA ŢIJUTERIILOR Există o serie întreagă de geme şi camee creştinate293, lucru datorat în principal statutului religiei creştine în primele secole, a normelor ornamenta uxoria, sau efectiv datorită calităţii ridicate a 5. 289 SPIER 2013, p. 15. SPIER 2013, p. 70. 291 VLASSA 1976, p. 221. 292 Legendaăcameeiăaăfostăprecedat ădeăinscrip iiădeăacestăfelă peăgarnituriădeăcureaădeătipă LyonădatateălaăsfârşitulăsecoluluiăIIăşiăpeăparcursulăsecoluluiăurm tor,ădarăşiădeăinscrip iiăpeă pahareă deă sticl ă g siteă atâtă înă provinciileă esticeă câtă şiă înă celeă vestice şi care provin din ateliereăsirieneăşiădatateăînăperioadaăsecoluluiăI; cea mai veche astfel de camee provine din descoperirile de la Pompei (DINULESCU 2013, p. 83; HOSS 2006, p. 245). 293 În catalogul lui J. Spier aceste sunt gemele cu nr. 176- 189 (SPIER 2013, p. 37- 38). 290 82 Despre bijuterii, modă şi creştinism în Dacia ____________________________________________________________ unor astfel de bijuterii care au fost refolosite mai apoi pentru frumuseţea şi valoarea lor. ţreştinarea s-a făcut fie prin adăugarea de simboluri creştine, fie prin adăugarea unei inscripţii pe aceeaşi parte cu decorul existent, sau pe spatele piesei înr-un loc relative ascuns. Aceste geme păgâne sunt alese de cele mai multe ori datorită reprezentărilor aflate deja pe ele, printre zeităţile păgâne preferate pentru a fi creştinate se află Hermes, Heracle, Helios, Dionisos sau Eros294. ţreştinarea pleacă de la un aspect concret. Datorită persecuţiilor şi a normelor interne impuse de religie, creştinii nu aveau în perioada de început a creştinismului libertatea de a-şi comanda o bijuterie. Înainte de toate însă, creştinii din primele trei secole respectă într-o mare măsură convenţiile sociale ale vremurilor în care trăiesc. Păgâni convertiţi la creştinism, aceştea nu uită puterea magiei care rămâne prezentă în viaţa lor. Prin urmare, nu trebuie uitat nici faptul că astfel artefacte conţin uneori formule sau nume cu putere magică295, iar în aceste condiţii piesa creştinată devine o amuletă. 6. CONCLUZII Aceste geme stau, în primul rând, mărturie a coabitării296 dintre păgânism şi creştinism pe perioada primelor patru secole. De ce patru secole şi nu doar primele trei secole? Pentru că inclusiv pe parcursul secolului al IV-lea arta gliptică creştină preia motive păgâne pe care le creştinează, limbajul iconografic nefiind pe deplin maturizat. Prin urmare, primii creştini, femei şi bărbaţi, foloseau această categorie de podoabe, pietrele gravate fiind montate în diverse bijuterii şi cu precădere în inele. ţa şi funcţionalitate, acestea îndeplineau mai multe deziderate, fiind folosite mai ales ca şi sigilii, amulete sau semne de recunoaştere. ţonsiderăm însă că ele îndeplineau şi o altă funcţie pe lângă acestea, aceea de elemente în cadrul ornamenta uxoria în cazul purtătoarelor feminine. Dintre cele 294 SPIER 2013, p. 38- 39. Origen men ioneaz ă c ănumeleă luiă Isusă esteă aşaădeă puternică împotiva demonilor încât chiară dac ă esteă pronun ată - folosită deă oameniă r i,ă posibilă p gâni,ă elă areă efectă (ORIGEN, Contra Celsium, 1, 6). 296 Aceasta fapt este atestat şiă deă situa iaă observat ă înă uneleănecropoleă dină epocaă roman ă târzie,ăundeăaăfostăremarcat ăînmormântareaăatâtăaăcreştinilorăcâtăşiăaăp gânilorăînăaceeaşiă necropol ;ăoăastfelădeănecropol ăesteăceaădeălaăViminaciumă(KτRAĆă2ίί7,ăpέă188)έ 295 83 Ana-Cristina Hamat ____________________________________________________________ 27 de piese prezente în catalogul întocmit de noi, în care se află pietre gravate care au fost puse în legătură cu creştinismul, nu toate pot fi considerate în mod sigur creştine. Deşi toate piesele aflate în catalogul nostru au analogii în alte pietre gravate considerate creştine şi descoperite pe tot teritoriul Imperiului în secolele II-IV, credem că este nevoie de o măsură de siguranţă în plusreprezentată de elemente care privesc locul sau contextul descoperirii. Prin urmare ne referim la piesele cu număr de catalog 1, 2, 3, 4, 8, 9, 12, 13, 21, 22, 24, 25, 26, acestea ar fi putut fi folosite de către creştini. Gemele cu număr de catalog 2 şi 25 nu au locul de descoperire menţionat, însă iconografia gemei cu număr de catalog 2 este clar creştină, iar asocierea de două simboluri de pe gema cu număr de catalog 25 credem că o poate recomanda drept creştină. De asemenea piesele cu număr 1, 3 şi 4 fac parte din cele cu reprezentarea Ţunului Păstor, cu caracteristici iconografice creştine297. Piesele 8, 9 şi 12 le considerăm folosite de către creştini, datorită asocierilor de două simboluri, a locaţiei Romula şi Porolissum, unde au mai fost atestate descoperiri creştine, precum şi prezenţa simbolului crucii. Piesa cu numărul de catalog 13 este o piesă relativ târzie, pe care considerăm că incizarea crucii o situează în rândul pieselor creştine. Piesa cu număr de catalog 21, descoperită la Ad Aqua Herculi Sacras ad Mediam, o putem considera posibil creştină datorită asocierii celor trei simboluri păun – delfin - ramură de palmier şi a locaţiei - zona se află în apropierea castrului de la Pretorium-Mehadia unde au fost depistate urme ale adepţilor religiei creştine. Inelul cu gemă de la Lechinţa are un caracter creştin de netăgăduit, însă nu se cunosc foarte multe informaţii despre el. Inelul cu gemă descoperit la Tibiscum precum şi cel descoperit la Gârla Mare au fost găsite în context - atât în complexul arheologic de la Gârla Mare cât şi în clădirea XIV de la Tibiscum au fost descoperite artefacte care au fost puse în legătură cu creştinismul. Restul pietrelor gravate nu pot fi în mod sigur asociate cu creştinismul- în opinia noastră, lipsindu-le o inscripţie şi contextul descoperirii, cu toate că în Imperiu se găsesc analogii creştine de acest fel datate în perioada secolele III-IV. Ele pot fi cel mult doar 297 SPIER 2013, p. 60. 84 Despre bijuterii, modă şi creştinism în Dacia ____________________________________________________________ presupuse a avea legătură cu creştinismul. Excludem această posibilitate pentru cameea cu număr de catalog 20, ea face probabil parte din categoria pietrelor gravate cu astfel de inscripţie, răspândite pe tot cuprinsul Imperiului în secolele II-III şi din care doar una, cu loc de păstrare în Ţritish Museum, este creştină. Ne exprimăm reticenţa şi în ceea ce priveşte gemele cu număr de catalog 11 şi 18, pentru care nu am găsit analogii identice ca şi formă în Imperiu, ci doar analogii de tip, în sensul că piese creştine cu imaginea pescarului apar în Imperiu, însă nu sub acest tip de reprezentare. De asemenea, pentru gema cu reprezentarea lirei298 nu există analogii creştine, J. Spier considerând că acest simbol nu a fost folosit pentru a decora geme creştine299. Pe lângă pietrele gravate prezente în catalogul nostru există şi menţiunea unor geme, prezentate în cadrul colecţiei CNBAR300, însă considerate falsuri de epocă modernă de către J. Spier301, motiv pentru care nu le-am introdus în catalogul nostru. La fel, gemele cu reprezentarea unor cocoşi302 nu au fost introduse în catalog, acest simbol nu apare până acum cu o semnificaţie creştină pe nici o piatră gravată încadrată în secolele I-IV303. ţa şi datare, majoritatea pietrelor gravate pot fi încadrate pe parcursul secolului al III-lea, cel mai longeviv simbol fiind peştele304. Imaginea delfinului, a pescarului, corabiei şi lirei atestă continuitatea între gliptica păgână şi cea creştină. Pe de altă parte, ancora, păunul, porumbelul, mielul şi Ţunul Păstor sunt folosite cu precădere de către creştini începând cu secolul al III-lea, chiar din a doua jumătate a sa. Inscripţiile creştine sunt incizate cu litere greceşti, aceasta fiind limba în care se răspândeşte creştinismul în primele sale secole de existenţă 305. 298 Nr. cat. 18. SPIER 2013, p. 15. 300 GRAMATτPτLă2ί11,ănrέăcatέă742ăşiă743έ 301 SPIER 2013, p. 174. 302 σέăZugravuăconsideraăpeăbun ădreptateăc ăesteăfoarteăpu inăprobabilăcaăpietreleăgravateă cuă imagineaă unoră cocoşi,ă careă apară înădescopeririădină Dacia,ă s ă fieă creştineă (ZUGRAVUă 1997, p. 179). 303 Cuăexcep iaăaădou ăpietreăgravateă436ăşiă48ί,ăpeăcareăcocoşulăapareăîmpreun ăcuăDanielă darăf r ăoăsemnifica ieăreligioas ăşiăpeăoăpiatr ăgravat ăcreştinat ,ăambeleătârziiăcuăoădatareă probabil de secolul al IV-lea (SPIER 2013). 304 Vezi Anexa 1. 305 ZUGRAVU 1997, p.188. 299 85 Ana-Cristina Hamat ____________________________________________________________ Dintre pietrele gravate cu inscripţie prezente în catalogul nostru, doar gemele cu Ţunul Păstor pot fi atribuite cu siguranţă creştinilor, prin urmare putem afirma la nivelul descoperirilor de până acum că în Dacia gemele creştine cu inscripţie apar spre sf. secolului al III-lea, fiind importuri din ateliere estice. ţonform datării, în secolul al IIIlea se generalizează folosirea pietrelor gravate cu simboluri creştine. Spre deosebire de secolul al II-lea, când se folosesc în general numai geme cu simboluri păgâne, în secolul al III-lea se folosesc inclusiv simboluri prelucrate, formându-se astfel un limbaj iconografic începând cu jumătatea secolului al III-lea, dar care nu va începe să se maturizeze decât spre sfârşitul secolului următor. În ceea ce priveşte atelierele în care astfel de pietre gravate au fost create, am arătat în cursul acestui articol că un număr important de piese au fost lucrate în ateliere estice în ultima parte a secolului al III-lea şi începutul celui următor, fapt care poate demonstra existenţa unor legături cu Imperiul în această perioadă. De asemenea, multe piese au fost prelucrate şi în ateliere locale, posibil chiar în atelierul de la Romula. În încheiere ne exprimăm speranţa că în viitor acest catalog va fi extins prin adăugarea unor alte descoperiri, cu un context clar de descoperire. CATALOG306 1. Gemă; Potaissa; PL. II/1; Onix (nicolo?); Debitare, gravare, şlefuire; 13 x 11x 4 mm; Forma este ovală A1, în câmpul inscripţiei este reprezentat Bunului Păstor îmbrăcat cu o tunică scurtă, sub un pom pe ramurile căruia se află o pasăre; el ţine o oaie pe umăr, iar o alta se află la picioarele sale privind în sus spre el; la dreapta este reprezentată scena cu aruncare lui Iona dintr-o corabie( o navă comercială- posibil o corbita) - aflată în dreapta sus, spre a fi înghiţit de ketos - care aşteaptă în partea dreaptă- jos a gemei; tot în partea dreaptă avem inscripţionate literele IX- - - C; Leiden şi Boston307, Carnuntum308; sf. sec. III- începutul sec. IV; Fiecareă pies ă areă notateă înă ordineă urm toareleă informa ii:ă Nr. catalog; Tipul piesei: gem ,ăcameeήăinel;ăPlanşa;ăLoc de descoperire; Material,ălaăineleleăcuăgem ămaiăîntâiăaă fostă notată inelulă şiă dup ă aceeaă materialulă gemei;ă Tehnica,ă tratat ă înă acelaşiă modă caă şiă materialul; Dimensiuni; Descrierea; Analogii; Datare; Bibliografie; Loc de păstrare şi nr. de inventar. Înăcazulăunorăinforma iiănecunoscuteăaăfostătrecut ăprescurtareaăσMăsauă NC. 307 SPIER 2013, p. 66, nr. cat. 416, 418. 306 86 Despre bijuterii, modă şi creştinism în Dacia ____________________________________________________________ Ţ RŢULESţU 1994, fig. 37. 3; RUSU 1991, pl. XII/ 10; GUDEA, GHIURCO 2002, p. 169, nr. cat. 1; MUNTEANU 2006, p. 141- 142; SPIER 2013, p. 69, nr. cat. 431; ţolecţia lui I Kemény din Luncani, dispărută în prezent. 2. Gemă; NC; PL. II/2; NC; Debitare, gravare, şlefuire; NM; Este de formă ovală, cu reprezentarea Bunului Păstor în dreapta, acesta poartă un miel pe umeri; în câmp stânga jos se află mielul, în faţa lui ancora flancată de doi peşti aşezaţi invers, iar deasupra mielului se află crucea tau pe care se află un porumbel cu ramura de măslin în gură; în faţa Ţunului Păstor se află un vas cu apa vieţii; gema este completată de inscripţia X- I- C- YO; Muzeul Hermitage309, Baltimore310 Walters Art Gallery; sf. sec. III - încep. sec. IV; RUSU 1991, pl. XII/ 1. 3. Gemă; Transilvania; PL. II/3; Plasmă311; Debitare, gravare, şlefuire; 10x8 mm.; Formă ovală F2-3, în câmpul gemei este reprezentat Ţunul Păstor îmbrăcat într-o tunică scurtă iar pe umăr are un miel, sub pomul vieţii, la picioarele lui se află alţi doi miei care îl flanchează, şi doi peşti cu capul în jos aflaţi deasupra oilor; Oxford Ashmolean Museum312, Cambridge Corpus Christi College cu loc de provenienţă ţapua313; a doua jumătatea a sec. III; RUSU 1991, pl. XII/ 5; GUDEA, GHIURCO 2002, p. 170, nr. cat. 2; SPIER 2013, p. 55, nr. cat. 320; Magyar Nemzeti Múzeum Budapesta nr. cat. R 148.1885. 4. Gemă; NC; PL. II/5; ţornalină roşcată; Debitare, gravare, şlefuire; 13 x 9 mm; formă ovală, cu reprezentarea Bunului Păstor îmbrăcat în tunică scurtă, înaintând spre stânga cu un miel pe umeri şi un pedum în mână; Colecţie privată cu loc de provenienţă Tunisia314, Metropolitan Museum New York315, colecţie privată cu loc de provenienţă Asia Minor316; sec. III-IV; GRAMATOPOL 2011, nr. cat. 490, Pl. XXIII; CNBAR inv 191/B.O. 5. Gemă; Apulum-Partoş; PL. II/6; Coral; Debitare, gravare, şlefuire; 12x 10x 2,5 mm; De formă ovală F2-3, pe revers, de fapt aversul din prima etapă, a fost gravată Isis-Nemesis în chiton cu diademă pe cap, mâna dreaptă o ţine în jos iar mâna stângă o are dusă la gură în semnul lui Harpokrate, la picioarele ei se află şarpele; în a doua etapă a fost gravată inscripţia pe avers, în spatele zeităţii are incizată NEYKA, iar în faţă XEA; pe avers se află incizată pe două rânduri inscripţia XVS sau XYS şi ATTIW, N. Vlassa o citea ATTIW/Χ(PEţT)V / NEIKA/ XE(I)A(N)317, iar S. Nemeti o citea Α ΩΧ / Ε Α ΧΕΑ318; sec. III; 308 NOLL 1954, fig. 9. SPIER 2013, p. 55, nr. cat. 322. 310 SPIER 2013, p. 69, nr. cat. 432. 311 τă alt ă surs ă bibliografic ă oă pomeneşteă dreptă carneolă (GUDEA, GHIURCO 2002, p. 170, nr. cat. 2). 312 SPIER 2013, p. 55, nr. cat. 326. 313 SPIER 2013, p. 55, nr. cat. 328. 314 SPIER 2013, p. 58, nr. cat. 364. 315 SPIER 2013, p. 58, nr. cat. 363. 316 SPIER 2013, p. 58, nr. cat. 365. 317 VLASSA 1976, p. 223- 224. 318 NEMETI 2013, p. 154. 309 87 Ana-Cristina Hamat ____________________________________________________________ VLASSA 1976, fig. 2; NEMETI 2013, p. 154; MNIT nr. inv. 4732, donaţie Torma Károly. 6. Gemă; Romula; PL. III/1; NM; Debitare, gravare, şlefuire; Forma este ovală şi are incizată în câmp reprezentarea unui delfin; Hermitage Museum Sankt Petersburg319, colecţie privată cu loc de provenienţă Ţeirut320, Tomis321, Bracara Augusta322, Ammaia323, Coninbriga324; sec. II-III; RUSU 1991, pl. XII/ 7; NM. 7. Gemă; Romula; PL. III/2; NM; Debitare, gravare, şlefuire; NM; Formă ovală F2-3, în câmpul gemei sunt reprezentaţi prin incizare doi peşti spre stânga; sec. III; RUSU 1991, pl. XII/ 8; SPIER 2013, p. 47, nr. cat. 268; Ţucureşti?. 8. Gemă; Orlea325; PL. III/3; ţornalină; Debitare, gravare, şlefuire; D- 9 mm, gr.- 3 mm; Forma este rotundă F2-3 şi are incizată în câmp reprezentarea a doi peşti cu capul în sus, între ei au o cruce latină care atinge cu extremităţile marginile piesei; Novo Otradnoe326, Durostorum327, o serie de geme aflate în diferite muzee din Europa328; sec. III-IV; RUSU 1991, pl. XII/6; ţolecţia inginer U. Ţerar, Ţucureşti. 9. Gemă; Porolissum; PL. III/4; ţarneol roşu; Debitare, gravare, şlefuire; 15,5 x 8 mm; Forma este ovală F2-3 şi are incizată în câmp reprezentarea unui delfin pe ancoră; Roma329, Atena330; sec. III; EPOSU, LAKO, 1973, nr. 58, Pl. III/58; MJIAZ nr. inv. 16/ 1958. 10. Gemă; NC; PL. III/6; ţornalină roşie; Debitare, şlefuire; 6x9x2; De formă ovală F2-3, prezintă reprezentarea unui delfin spre stânga, foarte schematizat; Hermitage Museum Sankt Petersburg331, colecţie privată cu loc de provenienţă Beirut332, Tomis333, Bracara Augusta334, Ammaia335, Coninbriga336; sec. II-III; GRAMATOPOL 2011, nr. cat. 544, Pl. XXVI; CNBAR inv 315. 11. Gemă; NC; PL. II/3; ţornalină roşcată; Debitare, şlefuire; 18x11x3; Format oblong F2-3, cu reprezentarea unui pescar spre stânga, acesta are plasa de pescuit 319 SPIER 2013, p. 88, nr. cat. 506. SPIER 2013, p. 88, nr. cat. 507. 321 COVACEF, CHERA-M RGIσEAσUă1977,ăpέă197,nrέăcatέă18έ 322 CRAVINHO, AMORAI-STARK 2011, p. 116. 323 CRAVINHO, AMORAI-STARK 2011, p. 116. 324 CRAVINHO, AMORAI-STARK 2011, p. 118. 325 Romulaădup ăAέăBarneaă(BARσEAă1979,ăpέă5ί)έ 326 GUDEA 2011, p. 320, nr.cat. 3; SPIER 2013, p. 48, nr. cat. 293. 327 ATANASOV 2007; GUDEA 2011, p. 427-428. 328 SPIER 2013, p. 42- 48, nr. cat. 198, 200, 208- 209, 217, 220, 232, 265, 271, 275- 276, 280- 282, 291- 292, 294- 295. 329 SPIER 2013, p. 45, nr. cat. 261. 330 SPIER 2013, p. 49, nr. cat. 302. 331 SPIER 2013, p. 88, nr. cat. 506. 332 SPIER 2013, p. 88, nr. cat. 507. 333 COVACEF, CHERA-M RGIσEAσUă1977, p. 197, nr. cat. 18. 334 CRAVINHO, AMORAI-STARK 2011, p. 116. 335 CRAVINHO, AMORAI-STARK 2011, p. 116. 336 CRAVINHO, AMORAI-STARK 2011, p. 118. 320 88 Despre bijuterii, modă şi creştinism în Dacia ____________________________________________________________ pe umăr; Verona337; sec. II-III; GRAMATOPOL 2011, nr. cat. 492, Pl. XXIV; CNBAR inv 575. 12. Gemă; Romula; PL. IV/1; Jasp roşu; Debitare, gravare, şlefuire; 12x12; Formă patrulateră cu colţuri rotunjite ţ3, în câmp sunt reprezentaţi doi păuni afrontaţi şi care ţin cu ciocul o cruce latină; păsările sunt redate mai mult schematic fără detalii ale penajului; Gottingen338; sfârşitul sec. IV- sec. V; RUSU 1991, pl. XII/2; ţolecţia Gh. Georgescu, dispărută azi. 13. Gemă; NC; PL. IV/2; Jasp roşu; Debitare, gravare, şlefuire; 11x9x2; Forma este ovală F2-3, şi are incizată în câmp reprezentarea unui cap imperial cu o cunună de raze, în faţa lui se află o cruce; sec. IV-V; GRAMATOPOL 2011, nr. cat. 411, Pl. XX; CNBAR inv 55. 14. Gemă; NC; PL. III/7; Agată neagră cu strat superficial albastru; Debitare, şlefuire; 10x12x3; De formă ovală F2-3, prezintă reprezentarea unei corăbii care înaintează spre stânga, la vâsle se află trei „legionari protejaţi de scuturiΤ; sec. IIIII; GRAMATOPOL 2011, nr. cat. 616, Pl. XXIX; CNBAR nr. inv 622. 15. Gemă; NC; PL. III/8; Almandină; Debitare, şlefuire; 10x 13x 7 mm; Format oblong, F2-3, prezintă reprezentarea unei corăbii care înaintează spre dreapta, la vâsle se află cinci vâslaşi protejaţi de scuturi şi un „gubernatorΤ, iar sus un vultur; Colecţie privată cu loc de provenienţă Ţulgaria339, Roma340; sec. II-III; GRAMATOPOL 2011, nr. cat. 617, Pl. XXIX; CNBAR nr. Inv. 17/O. 16. Gemă; NC; ţornalină roşcată; Debitare, şlefuire; 11x 13 mm; De formă ovală, cu reprezentarea unei corăbii care înaintează spre dreapta şi are catargul întins pe punte; sec. II-III; GRAMATOPOL 2011, nr. cat. 618, Pl. XXIX; CNBAR inv 192/B.O. 17. Gemă; NC; PL. III/9; ţornalină roşcată; Debitare, şlefuire; D- 10 mm, gr. – 4,5 m; De formă rotundă F2-3, cu reprezentarea unei corăbii care înaintează spre dreapta şi are catargul întins pe punte; British Museum341; sec. II-III; GRAMATOPOL 2011, nr. cat. 619, Pl. XXIX; CNBAR inv. 301. 18. Gemă; NC; PL. IV/3; Agată neagră cu strat superficial albastru; Debitare, şlefuire; 7x 5 mm; De formă ovală, cu reprezentarea unei lire; sec. II-III; GRAMATOPOL 2011, nr. cat. 629, Pl. XXIX; CNBAR inv 1652/10. 19. Gemă; NC; PL. III/5; Cornalină roşcată; Debitare, şlefuire; 13x 10x 3,5 mm; De formă ovală F1, cu reprezentarea a doi peşti cu capul în direcţii diferite; sec. IIIII; GRAMATOPOL 2011, nr. cat. 545, Pl. XXVI; CNBAR inv. 65. 20. Camee; Romula; PL. IV/5; Sardonix negru; Debitare, şlefuire; De formă ovală, ea are reprezentată în câmp o mână care a fost interpretată ţinând o floare342 sau o ureche343, în jurul degetelor uşor răsfirate a fost gravată o inscripţie 337 SPIER 2013, p. 37, nr. cat. 176. SPIER 2013, p. 50, nr. cat. 309. 339 SPIER 2013, p. 52, nr. cat. 312. 340 SPIER 2013, p. 52, nr. cat. 315. 341 SPIER 2013, p. 52, nr. cat. 313. 342 IDR II, nr. 488. 343 TUDOR 1978, p. 112. 338 89 Ana-Cristina Hamat ____________________________________________________________ MNHMONEYE- Σadu-ţi aminteΤ344; Xanten345, Britannia346; Mogontiacum347, Rusia348; sau în Italia la Pompei şi Herculaneum349, Gordium350, Brigetio351; sec. III; IDR II, nr. 488; TUDOR 1978, p. 112, fig. 33/9; VLASSA 1981, p. 111- 128; NEMETI 2013, P. 152, NR. CAT. 16; Dispărută în prezent. 21. Inel cu gemă; Ţăile Herculane; PL. IV/4; Aur, piatră de culoare albastră, montată într-un inel de aur; Debitare, gravare, şlefuire; NM; Forma este ovală F23, şi are incizată în câmp reprezentarea unui păun spre dreapta, gâtul este uşor îndoit, în ghiare ţine un delfin care poartă în cioc ramura de măslin sau de palmier; sec. III; Florescu, Miclea 1979, cat. 74; Rusu 1991, pl. XII/ 14; BENEA 1999, p. 72, nr. cat. 4; GUDEA, GHIURCO 2002, p. 171, nr. cat. 4; Kunsthistorisches Museum, nr. inv. VII B 60. 22. Inel cu gemă; Lechinţa; Aur, turcoază; NM, gravare; inelul avea un intaliu pe care este gravată inscripţia Ego sum flagellum Iovis contra perversos Christianos352; sec. II-III; Rusu 1991, p. 83; GUDEA, GHIURCO 2002, p. 105; ţolecţia contelui Frantz Bethlen. 23. Inel cu gemă; Micia; Fier, carneol roşu; Debitare, şlefuire; 9x7, 5 mm; De formă ovală F2-3, cu reprezentarea unui peşte; Alentejo353; sec. II-III; EPOSUDAVID 1960, p. 530, nr. cat. 40, fig. 2/49; MNIT nr. inv. 4747. 24. Inel de fier cu gemă; Tibiscum, interior clădirea XIV; Fier, carneol; Debitare, gravare, şlefuire; NM; De formă ovală, are incizată în câmp reprezentarea unui delfin; sec. III; Hermitage Museum Sankt Petersburg354, colecţie privată cu loc de provenienţă Ţeirut355, Tomis356, Bracara Augusta357, Ammaia358, Coninbriga359; BENEA, CRÎNGUŞ, REGEP, TIMOC, ONI IU, BUNOIU, MATEI 2011, Jupa- Cetate, Zidină; CSIATIM. 25. Inel cu gemă; Nţ; PL. IV/6; Aur, carneol roşu-portocaliu; Debitare, gravare, şlefuire; 11x10x2, 7 mm; Are o formă ovală F2-3, iar în câmp prezintă reprezentarea unui peşte spre stânga alături de un trident; sec. III; EPOSU- 344 TUDOR 1978, p. 112. BRIDGER, KRAUS 2000, p. 55. 346 The British Museum collection online database, nr de inv. 1814,0704.1630. 347 KRUG 1977, p. 81- 82. 348 The State Hermitage Museum digital collection, nr. 46. 349 Înă muzeulă dină σeapoleă exist ă ună astfelă deă exemplară careă seă pareă c ă provineă dină s p turileădeălaăPompeiăsauăHerculaneumă(RτLFE,ăMτσACτă19ί7,ăpέă118,ănrέăcatέă197)έ 350 DUSINBERRE 2005, p. 87- 88. 351 BORHY, SZÁMADÓ 2003, p. 25, nr. cat. 3. 352 RUSU 1991, p. 83. 353 CRAVINHO, AMORAI-STARK 2011, p. 117. 354 SPIER 2013, p. 88, nr. cat. 506. 355 SPIER 2013, p. 88, nr. cat. 507. 356 COVACEF, CHERA- M RGIσEAσUă1977,ăpέă197,ănrέăcatέă18έ 357 CRAVINHO, AMORAI-STARK 2011, p. 116. 358 CRAVINHO, AMORAI-STARK 2011, p. 116. 359 CRAVINHO, AMORAI-STARK 2011, p. 118. 345 90 Despre bijuterii, modă şi creştinism în Dacia ____________________________________________________________ DAVID 1965, p. 102, nr. cat. 57; ARDEVAN 2008, pl. I. 1; Muzeul Brukenthal Sibiu, nr. inv. 1166. 26. Inel cu gemă; Gârla Mare; Argint, cornalină; Ţatere, Debitare, gravare, şlefuire; 7x5 mm; Are o formă ovală, iar în câmp prezintă reprezentarea unui peşte; Alentejo360; sec. III; STÎNG 2005, p. 316, nr. 8; GUDEA 2011, p. 411; Muzeul Regiunii Porţilor de Fier. 27. Inel cu gemă; Apulum-Dealul Furcilor- Monolit, S0447J- K, locuinţă; Ţronz, piatră albastră361; Turnare, Debitare, gravare, şlefuire; NM; Inelul are o formă specifică secolului al III-lea şi are încastrată o gemă de culoare albastră şi formă ovală care are în câmp reprezentarea unui delfin; Hermitage Museum Sankt Petersburg362, colecţie privată cu loc de provenienţă Ţeirut363, Tomis364, Bracara Augusta365, Ammaia366, Coninbriga367; sec. III; BOUNEGRU, CIOBANU, OTA, ANGHEL 2011 p. 73, nr. cat. 91; MNUAI, nr. R10239. BIBLIOGRAFIE 1. IZVOARE CIPRIAN, Testimonia, în Ante – Nicene Fathers, 5, ed. P. Schaff, Christian Classics Ethereal Library, Grand Rapids 1885. CLEMENT DIN ALEXANDRIA, Pedagogul, în Clement Alexandrinul. Scrieri, trad. D. Fecioru, Ţucureşti 1982. CODEX THEODOSIANUS, în Ancientrome.ru, http: /ancientrome. ru/ius/ library /codex /theod/. DIO CASSIUS, Istoria Romană, vol. I- II, (trad. A. Piatkowski), Bucureşti, 1973. HIPPOLIT DIN ROMA, De Antichristo, în Ante – Nicene Fathers, 5, ed. P. Schaff, Christian Classics Ethereal Library, Grand Rapids 1885. IRINEU, Adversus Haereses, în Ante – Nicene Fathers, 1, ed. P. Schaff, Christian Classics Ethereal Library, Grand Rapids 1885. IUSTIN, Dialogus cum Tryphone Judaeo, în Ante – Nicene Fathers, 1, ed. P. Schaff, Christian Classics Ethereal Library, Grand Rapids 1885. 360 CRAVINHO, AMORAI-STARK 2011, p. 117. Laă publicareă aă fostă descris ă caă şiă oă gem ă deă culoareă albastr ă (BτUσEGRU,ă CIOBANU, OTA, ANGHEL 2011, p. 73). 362 SPIER 2013, p. 88, nr. cat. 506. 363 SPIER 2013, p. 88, nr. cat. 507. 364 COVACEF, CHERA-M RGIσEAσUă1977,ăpέă197,ănrέăcatέă18έ 365 CRAVINHO, AMORAI-STARK 2011, p. 116. 366 CRAVINHO, AMORAI-STARK 2011, p. 116. 367 CRAVINHO, AMORAI-STARK 2011, p. 118. 361 91 Ana-Cristina Hamat ____________________________________________________________ IUSTIN, Apologia, în Ante – Nicene Fathers, 1, ed. P. Schaff, Christian Classics Ethereal Library, Grand Rapids 1885. Epistola către Diognet, în Scrierile Părinţilor Apostolici, trad. D. Fecioru, Ţucureşti 1979. IUVENAL, Satire, în Persius, Iuvenal, Martial, Satire şi epigrame, trad.T. Mănescu şi A. Hodoş şi I. Fischer, Ţucureşti 1967. LAţTAN IU, Divinae Institutione, în Ante – Nicene Fathers, 6, ed. P. Schaff, Christian Classics Ethereal Library, Grand Rapids 1885. ORIGEN, Comentariul la Evanghelia după Matei, în www.ellopos.net. ORIGEN, Filocalia, în Filocalia lui Origen, trad. Silvana Avram, ed. Herald, Ţucureşti 2013. ORIGEN, Contra Celsum, în Ante – Nicene Fathers, 4, ed. P. Schaff, Christian Classics Ethereal Library, Grand Rapids 1885. MINUCIUS FELIX, Octavius, în Ante – Nicene Fathers, 4, ed. P. Schaff, Christian Classics Ethereal Library, Grand Rapids 1885. PLINIUS ţEL TÂN R, Epistulae, în The Latin Library. PLINIUS, Naturalis Historia, trad. Ioana ţosta şi Tudor Dinu, vol VI, Iaşi 2004. PRUDEN IU, Apotheosis, trad. H. J. Thomson, Cambridge 1949. TERTULLIAN, Adversus Iudaeus, în Ante – Nicene Fathers, 3, ed. P. Schaff, Christian Classics Ethereal Library, Grand Rapids 1885. TERTULLIAN, De pudicitia, în Ante – Nicene Fathers, 3, ed. P. Schaff, Christian Classics Ethereal Library, Grand Rapids 1885. TERTULLIAN, De Baptismo, în Ante – Nicene Fathers, 1, ed. P. Schaff, Christian Classics Ethereal Library, Grand Rapids 1885. TERTULLIAN, De cultu feminarum, în Ante – Nicene Fathers, 4, ed. P. Schaff, Christian Classics Ethereal Library, Grand Rapids 1885. 2. LITERATUR DE SPEţIALITATE ANDELKOVIĆ 2010 Jelena Andelković, Peacock as a sign in the late antique and early christian art, Arheologijai Prirodne Nauke, 6, 2011, p. 231-248. ARDE 2012 A. Ardeţ, Din viaţa cotidiană de la Tibiscum, Tibiscum S.N., 2, p. 49-59. 92 Despre bijuterii, modă şi creştinism în Dacia ____________________________________________________________ ARDEVAN 2008 R. Ardevan, Cu privire la o gemă din colecţia Brukenthal, AnB, 16, p. 101-105. ATANASOV 2007 G. Atanasov, Anneau d’or avec camee provenant de la tombe des martyrs de Durostorum du debut du IVs, ActaTS, 6, 1, p. 19-22. BARNEA 1979 A. Barnea, Arta Creştină în România, vol. 1, Ţucureşti. Ţ RŢULESţU 1984 M. Ţărbulescu, Interferenţe spirituale în Dacia romană, ClujNapoca. Ţ RŢULESţU 1994 M. Ţărbulescu, Potaissa: Studiu Monografic, Turda. Ţ JENARU 2002-2003 ţ. Ţăjenaru, Un opaiţ cu simboluri paleocreştine descoperit la Tomis, Pontica, 35-36, p. 217-223. Ţ L ţEANU 1999 Maria Ţălăceanu, Podoabe din Oltenia romană. Inele, Drobeta, 9, p. 110-127. Ţ L ţEANU 2006 Maria Ţălăceanu, Podoabe de aur în Oltenia, Drobeta, 17, p. 7682. Ţ LU 1971 Cl. I. Ţăluţă, O semnificativă camee descoperită la Apulum, Apulum, 9, p. 347-351. Ţ LU 1979 Cl. I. Ţăluţă, Consideraţii referitoare la răspândirea şi producerea sticlei în Dacia Superior, Apulum, 17, p. 195-200. BENEA 1999 Doina Benea, Dacia sud- vestică în secolele III-IV, Timişoara. BENEA 2006 Doina Benea, Mansio sau Villa Rustica la Gârla Mare, Apulum, 43, 1, p. 279-282. BENEA 2013 Doina Benea, Istoria Banatului în antichitate, Timişoara. 93 Ana-Cristina Hamat ____________________________________________________________ ŢENEA, ŞţHIOPU 1974 Doina Ţenea, A. Şchiopu, Un mormânt gnostic de la Dierna, ActaMN, 11, p. 115–125. BENEA, REGEP, BUNOIU, MATEI, BALACI, TIMOC 2011 Doina Benea, Simona Regep, V. Bunoiu, C. Matei, Mariana Balaci, C. Timoc, Jupa-Tibiscum, mun. Caransebeş, jud. CaraşSeverin, punct Zidină, CCA, p. 71-72. ŢENEA, ţRÎNGUŞ, REGEP, TIMOţ, ONI IU, ŢUNOIU, MATEI 2012 Doina Benea, Mariana Crînguş, Simona Regep, ţ. Timoc, Atalia Oniţiu, V. Ţunoiu, ţ. Matei, Jupa-Tibiscum, mun. Caransebeş, jud. Caraş-Severin, punct Cetate, CCA, p. 78-79. BENEA, BALACI, REGEP, TIMOC, BUNOIU, MATEI, CÎNTAR 2013 Doina Benea, Mariana Balaci, Simona Regep, C. Timoc, V. Bunoiu, C. Matei, Jupa-Tibiscum, mun. Caransebeş, jud. CaraşSeverin, punct Cetate, CCA, p. 82-83. BRIDGER, KRAUS 2000 C. Bridger, K. Kraus, Römische Gräber in Xanten, Viktorstrase, 21, BJ, p. 25-81. BORHY, SZÁMADÓ 2003 L. Borhy, Emese Számadó, Gemmák, gemmás gyűrűk és ékszerek Brigetióban. Vezet a komáromi Klapka György Múzeum kiállításához, Acta Archæologica Brigetionensia, 1, 4, Komárom. BOUNEGRU, CIOBANU, OTA, ANGHEL 2011 G. Bounegru, R. Ciobanu, R. Ota, D. Anghel, Lux, util şi estetic la Apulum. Podoabe şi accesorii vestimentare. Catalog de expoziţie, Alba-Iulia. ŢULJEVIĆ 2010 Zrinka Ţuljević, Rimskodobna nekropola u splitskoj Lori, Vjesnik za Arheologiju i Povijest Dalmatinsku, 103, 1, p. 81-190. BULLINGER 1972 H. Bullinger, Utere Felix: A propos de la garniture de centiron de Lion, Gallia, 30, p. 276-283. 94 Despre bijuterii, modă şi creştinism în Dacia ____________________________________________________________ CASTELLI 2013 E. Castelli, The symbols of anchor and fish in the most ancient pats of the catacomb of Priscilla: evidence and questions, Studia Patristica, 59, p. 11-19. CORBY FINNEY 1987 P. Corby Finney, Images on finger rings and early christian art, Dumbarton Oacks Papers. Studies on Art and Archaeology in Honor of Ernst Kitzinger, 41, p. 181-186. COVACEF, CHERA-M RGINEANU 1977 Zaharia Covacef, C. Chera-Mărgineanu, Geme din Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, Pontica, 10, p. 191-202. CRAVINHO, AMORAI-STARK 2011 Craçac Cravinho, S. Amorai-Stark, Christian gems from Portugal in context, Gems of Heaven Recent Research on Engraved Gemstones in Late Antiquity, AD 200- 600, Londra, p. 114-126. DANIELOU 1998 J. Danielou, Simbolurile creştine primitive, Timişoara. DIMITROV 1961 D. P. Dimitrov, Stil i data na stenopisnite kþsnoantiчnata grobnica pri Silistra, Arheologia, 3, 1, p. 10-21. DINULESCU 2011 P. Dinulescu, Piese de echipament militar roman descoperite pe limesul danubian. Cu privire specială asupra provinciei Dacia şi a celor două Moesii, BHAUT, 13, p. 77-100. ĐURIţ 1985 S. Đuric, The late antique painted tomb from Beška, Zoograf, 16, p. 5-18. DUSINBERRE 2005 Elspeth M. Dusinberre, Gordion Seals and Sealings: Individuals and Society, Pennsylvania. FIRATLY 1974 N. Firatly, An early Byzantine Hypogeum discovered at Iznik, Melanges Mansel, 2, Ankara, p. 919-932. FLORESCU, MICLEA 1979 R. Florescu, I. Miclea, Tezaure transilvane la Kunsthistorsches Museum din Viena, Ţucureşti. 95 Ana-Cristina Hamat ____________________________________________________________ GERKE 1952 F. Gerke, Die Wandmalereien der Petrus-Pulus Katakombe in Pecs (Südungarn), Forschungen zur Kunstgeschichte des 1. Jahrtausends, Spätantike und Byzanz, Baden-Baden, p. 115-137. GRABAR 1961 A. Grabar, Christian Iconography: a Study of its Origins, A. W. Mellon Lectures in the Fine Arts, Princeton. GRAMATOPOL 2011 M. Gramatopol, Geme şi camee din colecţia Cabinetului Numismatic al Bibliotecii Academiei Române, Ţraşov. GUDEA 1989 N. Gudea, Un complex arheologic daco–roman la graniţa de nord a Imperiului Roman, vol. I, ActaMP, 13. GUDEA 2011 N. Gudea, Christiana Minora. Studii, articole şi note în legătură cu creştinismul timpuriu din Dacia romană, Dacia postromană şi unele provincii vecine. Studien, Aufsätze und Notizen betreff end die Geschichte de frühen Christentums in Dakien, in den dakischen Provinzen nach Aurelian’n Rückzug und in einigen Nachbarprovinzen, Cluj-Napoca. GUDEA, GHIURCO 2002 N. Gudea, I. Ghiurco, Din istoria creştinismului la Români. Mărturii arheologice, Cluj. HAMAT 2010 Ana Hamat, Gemele din Dacia Romană între modă, economie religie, BHAUT, 12, 2011, p. 223- 250. HAMAT 2011 Ana Hamat, Influenţe elenistice în arta podoabelor din Dacia romană. Motivul “Nodul lui Hercule”, BHAUT, 13, p. 57- 75. HAMAT 2014 Ana Hamat, Bijuterii cu inscripţie din provincia romană Dacia I. Pietre gravate, BHAUT, 14, 2012, p. 113-139. HENIG, MACGREGOR 2004 M. Henig, A. MacGregor, Catalogue of the engraved gems and finger-rings in the Ashmolean Museum, 2, Oxford. 96 Despre bijuterii, modă şi creştinism în Dacia ____________________________________________________________ HOSS 2006 Stefanie Hoss, VETERE FELIX und MNHMNWN- Zu den Gürteln mit Buchstabenbeschlägen, Archäologisches Korrespondenzblatt, 36, p. 237-253. KORAĆ 2007 M. Korać, Slikarstovo Viminacijuma, Belgrad. KRUG 1977 A. Krug, Romische Fundgemmen, Germania, 55, p. 77-84. KUNST 2005 Christiane Kunst, Ornamenta Uxoria. Badges of rank or jewellery of roman wives, The Medieval History Journal, 8, 1, p. 127-142. MARTIGNY 1865 J. A. Martigny, Dictionnaire des antiquités chrétiennes, Paris. MAWER 1995 C. F. Mawer, Evidence for Christianity in Roman Britain. The small finds, BAR, 243, Oxford. MENZEL 1954 H. Menzel, Antike Lampen, Mainz. MIGOTTI 1997 Branka Migotti, Evidence for Christianity in Roman Southern Pannonia (Northern Croatia): A catalogue of finds and sites. Oxford. MUNTEANU 2006 C. Munteanu, Reprezentări de ambarcaţiuni pe două geme antice, Bruckenthal. Acta Musei, I, 1, p. 141- 144. ROLFE, MONACO 1907 E. N. Rolfe, D. Monaco, Handbook of the Antiquities in the National Museum at Neaples, Napoli. NEMETI 2013 S. Nemeti, Magical Practices in Dacia and Moesia Inferior, Jupiter on your side, Bucureşti, p. 143-292. NOLL 1954 R. Noll, Frűhes Christentum in sterreich von den Anfängen bis um 600 nach Chr., Viena. PILIPOVIĆ 2009 Sanja Pilipović, Upper Moesian bacchic Worshippers as a reflect in Jewellery and Cosmetic Objects, Balcanica, 40, p. 33-42. 97 Ana-Cristina Hamat ____________________________________________________________ PELEKANIDIS 1963 S. Pelekanidis, Gli affreschi paleocristiani ed I piu antichi mosaici parietali di Salonicco, Ravena, p. 8-12. PINCKERNELLE 2007 Katia Pinckernelle, The Iconography of ancient greek and roman jewellery. Masters Thesis, University of Glasgow, manuscris, Glasgow. POPOVIĆ 2003 Ivana Popović, Bijoux Romains dans les Balkans: traditions locales et influence de la romanisation, Balcanica, 34, p. 39-62. RADMAN-LIVAJA 2008 I. Radman-Livaja, Roman belt-fittings from Burgenae, JRMES, 16, p. 295-308. REDŽIĆ 2008 S. Redžić, Vtere Felix belts sets on the territory of Viminacium, Starinar, 58, p. 155-162. RUSU 1991 M. Rusu, Paleocreştinismul din Dacia romană, EphNap, 1, p. 81112. SAWAYA 2002 Z. Sawaya, Les monnaies d’Octave au dauphin et au trident, témoignage d’une installation de vétérans romanins à Bérytos dés 30 av. J.- C., Les monnayages syriens - Quel apport l’histoire du Proche – Orient hellénistique et romain?, Bibliothèque archéologique et historique, 162, p. 123-139. SPIER 2013 J. Spier, Late Antique and Early Christian Gems, Wiesbaden. STÎNG 2005 Ioan Stîngă, Villa rustica de la Gârla Mare, Judeţul Mehedinţi. Studiu Monografic, Craiova 2005. TUDOR 1967 D. Tudor, Pietre gravate descoperite la Romula, Apulum, 6, p. 209-230. TUDOR 1970 D. Tudor, Comunicări epigrafice VI, SCIVA, 21, 2, p. 313-326. TUDOR 1978 D. Tudor, Oltenia Romană, ed. a IV-a, Ţucureşti. 98 Despre bijuterii, modă şi creştinism în Dacia ____________________________________________________________ EPOSU-DAVID 1960 Lucia eposu–David, Gemele şi cameele din Muzeul Arheologic din Cluj, Omagiu lui Constantin Daicoviciu, Ţucureşti, p. 525535. EPOSU-DAVID 1965 Lucia eposu–David, Colecţia de geme a Muzeului Brukenthal din Sibiu, Studii şi comunicări. Muzeul Ţrukenthal, 12, p. 83120. EPOSU-MARINESCU, LAKO 1973 Lucia eposu-Marinescu, Eva Lakó, Catalogul colecţiei de geme romane din Muzeul de Istorie şi Artă Zalău, Zalău. VALEVA 1981 J. Valeva, Sur certaines particularites des hypogees paleochretiens des terres thraces et leurs analogues an Asie Mineur, Anatolica, 7, 1979- 1980, Leiden, p. 117-150. VLASSA 1976 N. Vlassa, Două noi piese paleocreştine din Transilvania, ActaMN, 13, p. 215-230. VLASSA 1981 N. Vlassa, O categorie nesemnalată de pietre gravate magice, ActaMN, 18, 367-374. ZUGRAVU 1997 N. Zugravu, Geneza creştinismului popular la români, Ţucureşti. 3. WEBOGRAFIE Ancientrome.ru http://ancientrome.ru Biblia Ortodoxă http://bibliaortodoxa.ro Ellopos http://www.ellopos.net Elpenor http://www.ellopos.net/elpenor Greek text - SEG 30.1479 http://epigraphy.packhum.org/inscriptions The British Museum collection online database http://www.britishmuseum.org/research/collection_online 99 Ana-Cristina Hamat ____________________________________________________________ The State Hermitage Museum digital collection http://www.hermitagemuseum.org/fcgi The Latin Library http://www.thelatinlibrary.com www.tibiscum.uvt.ro htmhttp://www.tibiscum.uvt.ro/imagini.htm LISTA ILUSTRA IILOR PL. I - Încadrarea cronologică a simbolurilor. PL. II - 1. Gemă, Potaissa, apud RUSU 1991, pl. XII/10; 2. Gemă, loc de descoperire necunoscut, apud RUSU 1991, pl. XII/1: 3. Gemă, Transilvania, apud RUSU 1991, pl. XII/5; 4. Gemă, loc de descoperire necunoscut, apud GRAMATOPOL 2011, nr. cat. 492, Pl. XXIV; 5. Gemă, loc de descoperire necunoscut, apud GRAMATOPOL 2011, nr. cat. 490, Pl. XXIII; 6. Gemă, Apulum, apud NEMETI 2013, fig. 133 a-b. PL. III - 1. Gemă, Romula, apud RUSU 1991, pl. XII/7; 2. Gemă, Romula, apud RUSU 1991, pl. XII/8; 3. Gemă, Orlea, apud RUSU 1991, pl. XII/6; 4. Gemă, Porolissum, apud EPOSU, LAKO 1973, nr. 58, Pl. III/58; 5. Gemă, loc de descoperire necunoscut, apud GRAMATOPOL 2011, nr. cat. 545, Pl. XXVI; 6. Gemă, loc de descoperire necunoscut, apud GRAMATOPOL 2011 nr. cat. 544, Pl. XXVI; 7. Gemă, loc de descoperire necunoscut, apud GRAMATOPOL 2011, nr. cat. 616, Pl. XXIX; 8. Gemă, loc de descoperire necunoscut, apud GRAMATOPOL 2011, nr. cat. 617, Pl. XXIX; 9. Gemă, loc de descoperire necunoscut, apud GRAMATOPOL 2011, nr. cat. 619, Pl. XXIX. PL. IV - 1. Gemă, Romula, apud RUSU 1991, pl. XII/2; 2. Gemă, loc de descoperire necunoscut, apud GRAMATOPOL 2011, nr. cat. 411, Pl. XX; 3. Gemă, loc de descoperire necunoscut, apud GRAMATOPOL 2011, nr. cat. 629, Pl. XXIX; 4. Inel cu gemă, Ţăile Herculane, apud FLORESCU, MICLEA 1979, cat. 74; RUSU 1991, pl. 100 Despre bijuterii, modă şi creştinism în Dacia ____________________________________________________________ XII/ 14; 5. Camee, Romula, apud TUDOR 1978, p. 112, fig. 33/9; 6. Inel cu gemă, loc de descoperire necunoscut, apud ARDEVAN 2008, pl. I. 1; 7. Inel cu gemă, Gârla Mare, apud STÎNG 2005, p. 316, nr. 8, pl. XLV. 101 Ana-Cristina Hamat ____________________________________________________________ 102 Despre bijuterii, modă şi creştinism în Dacia ____________________________________________________________ 103 Ana-Cristina Hamat ____________________________________________________________ 104 Despre bijuterii, modă şi creştinism în Dacia ____________________________________________________________ 105